Instabilitatea genunchiului

Există numeroase ligamente la nivelul genunchiului, asigurând stabilizarea articulației, împreună cu mușchii din jur. Ligamentele trebuie să aibă o rezistență adecvata pentru a putea asigura stabilizarea și mobilitatea articulației.

Slăbiciunea ligamentelor (laxitatea) poate apărea din cauza factorilor congenitali sau dobândiți și poate conduce frecvent la afectiuni articulare. În cazul unei leziuni ligamentare, articulația isi poste piarde complet stabilitatea.

Forma instabilității genunchiului este în general definită prin structura ligamentara afectata. Cu cât sunt afectate mai multe ligamente, cu atât mai instabilă va fi articulația genunchiului. Atunci când sunt afectate ligamentele încrucișate, instabilitatea permite frecvent deplasarea mai pronunțată a gambei înainte și înapoi. Cauza unei instabilități complexe a genunchiului constă în combinația structurilor afectate, cum ar fi laxitatea ligamentelor încrucișate, a ligamentelor colaterale sau a tendonului popliteu.

Simptome

O forta suficient de puternica sa rupa unul dintre ligament lezeaza si tesuturile moi din jurul genunchiului, care devin tumefiate sau sangereaza. Se poate produce hemoragie si in interiorul articulatiei. Genunchiul doare mai ales cand este incarcat la mers. Dupa ce tumefactia si durerea initiala cedeaza, genunchiul este instabil si uneori nu poate gestiona greutatea corpului.

Instabilitatea genunchiului poate da o senzație de instabilitate, instabilitate reală, sau durere. Pe termen lung, este urmată de obicei de artroza (uzura pronunțată a cartilajului articular). La exterior, instabilitatea se caracterizează, de exemplu, prin mers nesigur sau durere la solicitarea mai accentuată. Instabilitatea genunchiului se poate confirma sau exclude prin teste clinice.

Afectarea cronica, pe termen lung, senzatia de instabilitate datorata unei leziuni mai vechi a ligamentelor, este o problema frecvent intalnita. Daca ligamentul afectat nu se vindeca, sau se vindeca vicios, un anumit grad de instabilitate va fi resimtit in continuare. Genunchiul va ceda si va fi dureros in caz de suprasolicitare.

După confirmarea instabilității genunchiului prin procedurile clinice de testare, urmează deseori și alte teste, în cazul instabilității dureroase sau a mobilității limitate. Acestea includ teste specifice pentru articulații, cum sunt metodele imagistice, radiografii și RMN.

Tratament chirurgical – Persoanele care, in ciuda tratamentului conservator, continua sa aiba perioade de instabilitate si tumefactie sau leziunile multiple la nivelul genunchiului necesita tratament chirurgical.

Repararea chirurgicala a ligamentului lezat presupune in primul rand o incizie la nivelul pielii. Acest lucru este posibil doar in cazul unor anumite structuri liamentare. Daca ligamentul a fost smuls din insertia sa la nivelul osului, va fi reatasat prin suturi puternice sau cu ajutorul unor carlige speciale numite ancore.

Reconstructia ligamentara indicata in caz de instabilitate sau tumefiere cronica a genunchiului consta in inlocuirea acestuia cu o grefa de tendon sau cu un ligament artificial.

Cand ligamentul este grav afectat si devine imperioasa necesara inlocuirea lui, se poate apela la doua tipuri de grefe: tendonul muschilor ischiogambieri proprii (autogrefa) sau folosirea de tesut de la un donator (allogrefa).

Căpitan medic dr. Cernat Eduard, medic specialist Ortopedie-traumatologie, Fellow of European Board of Orthopaedics & Traumatology (FEBOT)

Material video realizat de col. Oana Ciobanu și Daniel Iancu

свернуть