În acest video, vă voi relata câteva întâmplări interesante. Căci am avut parte de o altă experiență deosebit de frumoasă. Dragilor, rămâneți în continuare pe vlogul meu. Urmăriți cu atenție și până la final următoarele clipuri, ca să aflați în ce mod minunat, a lucrat Dumnezeu în anumite situații și cum El a creat circumstanțe favorabile, astfel încât să-i pot ajuta pe cei sărmani.

Am observat că atunci când alegem să-i ajutăm pe ceilalți, sau atunci când dorim și căutăm să fim o binecuvântare pentru oameni... Dumnezeu va fi întotdeauna de partea noastră și ne va răsplăti binefacerea.
Într-una din zile, am trăit o nouă experiență frumoasă, de credință, care m-a apropiat și mai mult de Dumnezeu. Mi-a dat curaj să mă încred în El și să nu-mi fie teamă de oameni sau de consecințele faptelor mele plăcute lui Dumnezeu.

Astfel, mi-aduc aminte o zi, în care am avut ocazia să mă întâlnesc din nou cu Crăiasa, fata de etnie romă, pe care am cunoscut-o în urmă cu câțiva ani. Este cea care m-a rugat s-o ajut cu un cărucior de transport. Ea vinde diverse obiecte din fier și din asta își câștigă existența. Dumnezeu mi-a scos-o în cale pe Crăiasa, ca s-o binecuvântez cu tot ce are nevoie. Îmi amintesc că într-o zi am ieșit cu mama să facem niște cumpărături. Ne-am cumpărat niște covrigi și ne-am așezat pe o bancă, ca să-i mâncăm. După un timp o văd pe Crăiasa. Trecea pe acolo prin zonă. Mama când a văzut-o, a privit-o sceptic și voia să afle cine este. „Mamă, ea este Crăiasa, cea pe care am ajutat-o!” M-am bucurat mult s-o întâlnesc din nou pe Crăiasa.

Când ne-am văzut, am îmbrățișat-o de bucurie. Căci Domnul Isus ne învață cum să ne purtăm: Dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri... ce răsplată mai așteptați? (Matei). Știam că nu era o întâmplare că ne-am întâlnit din nou. Mă simțeam în siguranță alături de ea, deoarece aveam certitudinea că Dumnezeu așa a vrut să ne întâlnim. El avea un plan pentru mine în ziua respectivă.

Crăiasa avea același cărucior cu care venise ințial, când am întâlnit-o prima oară. Lisa pe care i-am oferit-o, n-o mai avea. O vânduse. Însă n-am regretat atunci că i-am dat lisa și nu regret nici măcar acum. Aveam conștiința împăcată. Căci Duhul Domnului mă îndemna s-o ajut și să-i fac un bine, pentru că știam că are nevoie de un cărucior mai bun și mai mare. E alegerea ei ce va face în continuare. Dumnezeu ne-a dat liber arbitru și libertatea de a alege. El nu ne impune ce să facem cu ceea ce ne oferă. Ci ne dă dreptul să alegem.

Adevărul e că nu mă așteptam s-o vândă. Însă aceasta a fost alegerea ei. Iar ea își dă seama și e conștientă de ceea ce face. Am învățat că atunci când alegem să-i iubim pe oameni, să căutăm să-i acceptăm pe fiecare așa cum sunt. Să nu-i schimbăm, nici să nu le impunem punctul nostru de vedere cu privire la o anumită problemă.
În timp ce Crăiasa îmi povestea despre ea și situația ei familială, mama mea s-a ridicat de pe bancă. Avea de gând să plece și să intre în piață, ca să mai facă niște cumpărături.

Simțeam o mare bucurie în suflet, când vorbeam cu Crăiasa. Iar cu această ocazie, am lăudat Numele Domnului și i-am mai povestit din experiențele mele, ca s-o întăresc în credință. I-am povestit despre lucrurile frumoase și minunile pe care mi le-a descoperit Dumnezeu, în ultima vreme.

A doua zi, am ieșit din casă să duc gunoiul. Era ceasul 12 și știam că trebuia să mă întâlnesc cu Crăiasa. Era momentul în care aveam ocazia să-L întâlnesc pe Domnul Isus. Căci El e prezent în chipul celor nevoiași, săraci și suferinzi. Nu puteam să întârzi la această întâlnire și trebuia să-mi respect promisiunea față de Crăiasa. Între timp, m-am întâlnit cu mama mea care se întorcea de la cumpărături. Și mi-a spus: „Am uitat să iau detergent... Flavia dacă tot ai ieșit din casă, cumpără niște detergent, că nu mai avem!” „Desigur mamă, stai liniștită!” Dumnezeu așezase astfel lucrurile și El a făcut în așa fel încât, mama mea să uite să cumpere detergent și astfel să merg eu, să am motive să ies din casă!

Toate lucrurile lucrau spre binele meu și în favoarea mea, ca s-o pot binecuvânta pe Crăiasa. Dumnezeu mi-a oferit astfel posibilitatea să cumpăr ceva și pentru Crăiasa. Dacă mama mea nu m-ar fi trimis să cumpăr detergent, eu nu mă mai puteam întâlni cu Crăiasa și n-aș fi putut să-i cumpăr nimic. Însă eu i-am mulțumit Domnului pentru că îmi oferise această ocazie de a o ajuta și de a fi o binecuvântare pentru ea.

Înainte să plec, mama mi-a dat 100 lei ca să cumpăr detergent. Nu avea mărunt și trebuia să-i schimbe. Mama se aștepta să-i aduc restul și să nu-i cheltui pe altceva. Însă cu toate acestea, știam că Dumnezeu dorea și îngăduia ca eu să pot cheltui o parte din bani cu acest scop – pentru folosul altora, pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. Într-adevăr nu erau banii mei și trebuia să fiu corectă și să aduc restul de bani mamei mele.

свернуть