Daniel 5

1. Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui si a baut vin inaintea lor.
2. Si, in cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint pe care le luase tatal sau, Nebucadnetar, din Templul de la Ierusalim, ca sa bea cu ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.
3. Au adus indata vasele de aur care fusesera luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, si au baut din ele imparatul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.
4. Au baut vin si au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fier, de lemn si de piatra.
5. In clipa aceea, s-au aratat degetele unei maini de om si au scris in fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului imparatesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mana care a scris.
6. Atunci imparatul a ingalbenit, si gandurile atat l-au tulburat, ca i s-au desfacut incheieturile soldurilor, si genunchii i s-au izbit unul de altul.
7. Imparatul a strigat in gura mare sa i se aduca cititorii in stele, haldeii si ghicitorii. Apoi imparatul a luat cuvantul si a zis inteleptilor Babilonului: "Oricine va putea citi scrisoarea aceasta si mi-o va talcui va fi imbracat cu purpura, va purta un lantisor de aur la gat si va avea locul al treilea in carmuirea imparatiei."
8. Toti inteleptii imparatului au intrat, dar n-au putut nici sa citeasca scrisoarea si nici s-o talcuiasca imparatului.
9. Din pricina aceasta, imparatul Belsatar s-a inspaimantat foarte tare, fata i s-a ingalbenit, si mai marii lui au ramas incremeniti.
10. Imparateasa, la auzul cuvintelor imparatului si mai marilor lui, a intrat in odaia ospatului, a luat cuvantul si a vorbit astfel: "Sa traiesti vesnic, imparate! Sa nu te tulbure gandurile tale si sa nu ti se ingalbeneasca fata!
11. In imparatia ta este un om care are in el duhul dumnezeilor celor sfinti; si pe vremea tatalui tau, s-a gasit la el lumina, pricepere si o intelepciune dumnezeiasca. De aceea, imparatul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau, imparate, l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori in stele, haldei, ghicitori,
12. si anume, pentru ca s-a gasit la el, la Daniel, numit de imparat Beltsatar, un duh inalt, stiinta si pricepere, putinta sa talcuiasca visele, sa lamureasca intrebarile grele si sa dezlege lucrurile incalcite. Sa fie chemat, dar, Daniel, si el iti va da talcuirea!"
13. Atunci Daniel a fost adus inaintea imparatului. Imparatul a luat cuvantul si a zis lui Daniel: "Tu esti Daniel acela, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda, tatal meu, imparatul?
14. Am aflat despre tine ca ai in tine duhul dumnezeilor si ca la tine se gaseste lumina, pricepere si o intelepciune nemaipomenita.
15. Au adus inaintea mea pe intelepti si pe cititorii in stele ca sa citeasca scrierea aceasta si sa mi-o talcuiasca; dar n-au putut sa talcuiasca aceste cuvinte.
16. Am aflat ca tu poti sa talcuiesti si sa dezlegi intrebari grele; acum, daca vei putea sa citesti scrierea aceasta si sa mi-o talcuiesti, vei fi imbracat cu purpura, vei purta un lantisor de aur la gat si vei avea locul al treilea in carmuirea imparatiei!"
17. Daniel a raspuns indata inaintea imparatului: "Tine-ti darurile si da altuia rasplatirile tale! Totusi voi citi imparatului scrierea si i-o voi talcui.
18. Imparate, Dumnezeul cel Preainalt daduse tatalui tau, Nebucadnetar, imparatie, marime, slava si stralucire;
19. si, din pricina marimii pe care i-o daduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau si tremurau inaintea lui. Caci imparatul omora pe cine voia, si lasa cu viata pe cine voia; inalta pe cine voia, si cobora pe cine voia.
20. Dar cand i s-a ingamfat inima si i s-a impietrit duhul pana la mandrie, a fost aruncat de pe scaunul lui imparatesc si a fost despuiat de slava lui;
21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a facut ca a fiarelor si a locuit la un loc cu magarii salbatici; i-au dat sa manance iarba ca la boi, si trupul i-a fost udat cu roua cerului, pana cand a recunoscut ca Dumnezeul cel Preainalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea.
22. Dar tu, Belsatar, fiul lui, nu ti-ai smerit inima, macar ca ai stiut toate aceste lucruri.
23. Ci te-ai inaltat impotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse inaintea ta si ati baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si tiitoarele tale; ai laudat pe dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fier, de lemn si de piatra, care nici nu vad, nici n-aud si nici nu pricep nimic si n-ai slavit pe Dumnezeul in mana caruia este suflarea ta si toate caile tale!
citit in continuare pe
[ Ссылка ]

свернуть