Ruxandra m-a chemat să îi salvez un perete.

Mi-a mărturisit că a avut o tentativă de a desena pe cont propriu "Copacul Vieții", doar că nu i-a ieșit chiar cum își imagina și a rămas împotmolită cu o tentativă de copac trist care nu făcea decât să o deprime în fiecare dimineață când se trezea (din păcate nu a avut să-mi arate vreo poză).

Într-un final, a luat acțiunea de a șterge toată povestea cu trafaletul și vopsea verde (măcar verdele să rămână din copac..!)

Tot ce mi-a cerut a fost să fac ceva care să ii aducă inspirație și pozitivitate - căci se află acum în cea mai frumoasă perioadă a vieții ei și vrea să marcheze asta cu încredere și îndrăzneală!

Mi-a dat libertate completă să fac ce vreau eu. Am observat însă un efect paradoxal: cu cât mi se oferă mai multă libertate creativă, cu atât îmi doresc mai mult să produc ceva care chiar să mulțumească clientul, și nu doar orgoliul meu. M-am provocat cu multe tehnici noi la acest mural, și mai ales cu ideea de a avea un obiect abstract, non-uman ca și element central.

La 40+ grade, cu masca pe figură și înconjurat de praf și vapori de vopsea, am simțit de nenumărate ori că nu fac deloc ce trebuie, și că o să iasă o porcărie absolută. Ca pansament, îmi repetam că oricum ar ieși, pot oricând să-l fac verde înapoi...

În final, mi-a luat vreo 10 zile să termin cu totul, și, deși estetic nu sunt perfect mulțumit cu execuția, ce m-a surprins cel mai mult este pur și simplu sentimentul pe care l-am simțit văzând transformarea: din nimic - în ceva!

În ultima noapte a trebuit să stau până târziu să îl termin, așa că am dormit direct acolo, trezindu-mă a doua zi cu muralul terminat, în lumina zilei- sweet!

Când proprietara a venit înapoi acasă din excursie, mi-a scris scurt:
"am bufnit în lacrimi când am intrat în cameră!"
YAY, job done!


________

Mă poți susține, cumpărându-mi un spray:
[ Ссылка ]


________
[ Ссылка ]
[ Ссылка ]

barto.streetart@gmail.com

свернуть