Mausoleul situat în orașul Mărășești, jud. Vrancea, este unul dintre cele mai importante mausolee din Europa. A fost ridicat din inițiativa „Societății Ortodoxe a Femeilor Române”, după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, pe locul în care au avut loc luptele din vara anului 1917.
Lucrările s-au realizat în două etape, 1923-1924 și 1936-1938. Construcție din beton armat, mausoleul, cunoscut în epocă și sub denumirea de „Biserica Neamului”, este de formă circulară. Basoreliefurile „Cupolei Gloriei”, ilustrând scene de luptă, au fost realizate de către Cornel Medrea și Ion Jalea, iar pictura în frescă de către Eduard Săulescu.
Mausoleul adaposteste, in cele 154 de cripte individuale si 9 cripte commune, dispuse radial pe cele 18 culoare, ramasitele pamantesti a 5073 ostasi si ofiteri, printer care fetita eroina Mariuca Zaharia, capitanul Grigore Ignat, locotenentul Gabriel Pruncu.
În centrul mausoleului se află sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești.
Pe frontispiciul mausoleului s-au inscris cuvintele ,,INTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI” si numele localitatilor unde s-au purtat principalele batalii de pe frontal romanesc.
Mausoleul a fost construit în memoria eroilor căzuți în luptele de la Mărășești din Primul Război Mondial (1916-1918).
Bătălia de la Mărășești a fost rezultatul unei serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie - august 1917 în zona Vrancei.
Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Prin durată, proporții și intensitate, a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.
