Orăştie s-a dezvoltat în jurul unei cetăţi medievale clădite de comunitatea saşilor în secolul al XII-lea, între zidurile căreia s-au păstrat vestigii ale unor așezări mai vechi. Cetatea Orăştiei datează din secolul al XII-lea, potrivit istoricilor şi a fost construită pe amplasamentului unei alte cetăţi, de pământ, înconjurată de mlaştini, care a fost datată în secolele X – XI. În jurul anului 1334, șapte localități făceau parte din Scaunul Orăștiei, unde vechea cetate era reşedinţa unor greavi (lideri ai comunităţii săseşti). În incinta ei se află ruinele unei Rotonde, o capelă ridicată în urmă cu aproape 1.000 de ani din patră şi mortar, recunoscută ca fiind una dintre cele mai vechi astfel de monumente din România.
În jurul anului 1661, orașul a fost distrus din temelii de oștile otomane ale lui Ali Pașa, pentru că localnicii nu l-ar fi pedepsit pe principele fugar Ioan Kemeny, urmărit de otomani.
Rotonda din Orăștie a fost cercetată de arheologi la începutul anilor 1990, iar în prezent vizitatorii pot vedea fundaţia şi o parte din zidurile ei, în apropiere de cele două biserici din cetate.
Orăștie a devenit cu timpul nu doar un oraș care amintește de comunitatea sașilor, dar și o poartă de intrare în ținutul cetăților dacice. Aici au fost ridicate în ultimele decenii mai multe monumente dedicate simbolurilor istoriei antice a românilor.
