#cantaricrestine #cantarivechi #cantarileharului #nicolaemoldoveanu

Cântările Harului vol. 3
Cântarea nr. 120

De nu-mi erai decât un prieten,
oricât de-apropiat cândva,
Te-aş fi putut uita, dar Tu eşti,
Isus, chiar prietenia mea.

De nu-mi erai decât un cântec,
oricât de drag, Te-ai fi-nvechit,
dar mi-eşti chiar cerul armoniei,
în veci mai nou şi-n veci dorit.

De nu-mi erai decât un nume,
puteam să uit, oricum erai,
dar Tu-mi ești pentru veci, Isuse,
chiar scumpul vieţii mele rai.

De nu-mi erai decât un zâmbet,
uşor te-aş fi putut uita,
dar mi-eşti chiar Marea Fericirii
din care-mi scot iubirea mea.

De nu-mi erai decât o rază,
vreo noapte Te-ar fi-ntunecat,
dar mi-eşti chiar Soarele Vieţii
desăvârşit şi minunat.

Cum să Te uit atunci, Isuse,
orice-ar veni şi-oricine-ar vrea,
când Tu-mi eşti Răsuflarea însăşi
şi duhul din ființa mea?

Text: Traian Dorz

Descarcă PDF: [ Ссылка ]

свернуть