Alexandru Averescu a fost și va rămâne un personaj controversat al istoriei României.
Citește mai mult pe [ Ссылка ]
Dar puse în ba-lanță, faptele sale conduc la ideea că Averescu este unul dintre marii eroi ai României.
Cel care avea să devină la apusul carierei Mareşal, a făcut cursuri militare în Italia, apoi a fost trimis ataşat militar la Berlin, o experienţă ce îl va ajuta în cunoaşterea armatei cu care se va confrunta în pri-mul război mondial. Reîntors în ţară, deţine funcţii importante în Armată, ajungând chiar ministru al apărării într-o perioadă nefastă. În 1907, din această funcţie, a fost cel care a organizat practic represiu-nea răscoalei ţărăneşti. La ordinul său, a fost folosită împotriva ţăranilor chiar şi artileria grea, răscoala încheindu-se cu moartea a peste 10 mii de oameni.
Peste numai 10 ani, geniul său militar avea să iasă la iveală. În fruntea unei armate prost dotate cu ar-mament şi de multe ori lipsită de hrană, Averescu reuşeşte două dintre cele mai strălucite victorii din istoria militară a României, la Mărăşti şi la Oituz. “Tata Averescu”, aşa cum îi spuneau ostaşii, a reuşit să însufleţească trupele şi în ciuda tuturor dezavantajelor, germanii au pierdut două bătălii care se vor dovedi a fi fost decisive în încheierea unei păci care a dus până la urmă la înfăptuirea Marii Uniri!
În urma fenomenalei victorii de la Mărăşti, în care ostaşii români au luptat inclusiv la baionetă, presa din ţările aliate exulta. The Times scria că „Singurul punct strălucitor în Răsărit se găsește în România, unde armata reconstituită atacă viguros frontierele Carpațior, obținând succese apreciabile.” Iar minis-trul francez al apărării îşi exprima omagiul: „Armata franceză a aflat cu bucurie despre frumoasele suc-cese ale armatei române (...) Rog trimiteți felicitările cele mai călduroase și urările cele mai vii ale solda-ților francezi către frații lor de arme.”
Dacă ar fi trăit în zilele noastre, despre generalul, pe atunci, Averescu, s-ar fi spus cu siguranţă, că se afla în topul încrederii, la mare distanţă. De aceea, se şi zvonise, pe fondul marii sale popularităţi, că ar dori să îl dea jos pe Regele Ferdinand şi să conducă România. Atunci când zvonul s-a înteţit, a decis să demisioneze, numai că, cu tactul şi cu farmecul său, Regina Maria, conştientă de cât insemna Averescu pe front, i-a înapoiat demisia spunându-i: “Ia-o, că mă arde!”.
Poate că din nefericire, Alexandru Averescu şi-a dorit mai multă putere, astfel că a intrat în politică - după războiul al cărei erou este, a ajuns chiar de trei ori prim-ministru, iar rezultatele guvernării sale au fost extrem de slabe. Tot implicându-se politic, a contribuit la venirea nefastă pe tron a Regelui Carol al II-lea, care, drept mulţumire, şi nu pentru eroismul dovedit, îl ridică pe Averescu la gradul de Mareşal.
Alexandru Averescu a murit în 1938 şi a fost înmormântat alături de ostaşii săi în mausoleul de la Mă-răşti.
ALEXANDRU AVERESCU 1859 - 1938
Ещё видео!