Mai 2021
Mergus merganser ; Gänsesäger ; Ferestrașul mare sau ferăstrașul mare
"Gänsesäger gehören zu den Entenvögeln. Sie sind trotz des irreführenden Namens keine Gänse.
Gänsesäger brüten meist entlang von Fließgewässern, kommen aber auch an Stillgewässern vor.
Wichtig sind höhlenreiche, alte Baumbestände in der Nähe der Gewässer, denn Gänsesäger sind Höhlenbrüter. Bei den Gänsesägern sucht das Weibchen die Bruthöhle aus und es brütet die Eier auch alleine aus. Das Männchen hat das Weibchen zu diesem Zeitpunkt oft schon wieder verlassen. Die frisch geschlüpften Gänsesäger springen nach ein bis zwei Tagen aus der Höhle und wandern zum nächsten Gewässer. Anfänglich dürfen sie sich noch im Rückengefieder des Weibchens wärmen. Nach zwei Monaten sind die Jungtiere selbständig. Gänsesäger sind auf die Unterwasserjagd nach Fischen spezialisiert. Hierfür sind sie mit einem schmalen Sägeschnabel mit spitzen Hornzähnen und einer scharfhakigen Schnabelspitze ausgerüstet.
Fische machen im Anteil rund 85 % der Nahrung aus. Die meisten erbeuteten Fische sind etwa fingerlang. Dafür tauchen Gänsesäger bis zu 10 Meter tief. Insekten, Krebstiere, Ringelwürmer und mitunter sogar Frösche, Wassernattern und Kleinsäuger ergänzen den Speisezettel."
"Întâlnit în habitate umede, cum sunt râurile, lacurile continentale, împrejmuite de pădure. Îşi amenajează cuibul în scorburi ale copacilor de pe malurile apelor. În România, specia poate fi observată numai în sezonul de iarnă pe cursul Dunării şi în Delta Dunării sau pe coastele Mării Negre.
Femelele depun 6-17 ouă în lunile mai-iunie, incubaţia fiind de 28-35 zile. Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 30-50 de zile de la eclozare. Femela îi îngrijeşte timp de 2-3 săptămâni, după care îi părăseşte. Puii se pot hrăni singuri încă din primele zile. Specia cuibărește în scorburi săpate de ciocănitori de talie mare sau în cavități naturale în copaci la mai mult de 25 de metri înălțime de la sol, situați la distanțe de până la 1 km de apă. Perechile sunt monogame, numai pe perioada unui sezon de împerechere încă din iarnă. Se scufundă până la 4 metri adâncime în căutarea prăzii ce constă în principal din pește, dar în lipsa acestuia se hrănește și cu insecte acvatice, melci sau broaște. Este o specie socială, fiind observate adesea în grupuri de până la 75 de indivizi. De obicei cuibăritul se desfășoară solitar într-un singur trunchi de copac, dar au fost observate și cazuri de câte 10 cuiburi pe trunchi, caz în care generațiile se pot amesteca ajungând până la 40 de pui de care se poate îngriji o singură femelă. Comportamentul teritorial este minim, masculii nu apără cuibul de potențiali intruși. Păsările devin active pentru reproducere la vârsta de 2 ani.
Femelele depun 6-17 ouă în lunile mai-iunie, cu dimensiunea de aproximativ 64x43 mm, incubația fiind de 28-35 zile. Puii dezvoltă penajul de juvenili la aproximativ 30-50 de zile de la eclozare, femela îngrijindu-i timp de 2-3 săptămâni de la eclozare, apoi îi părăsește, puii find capabili încă din primele zile de a se hrăni singuri. Masculul părăsește cuibul imediat după depunerea pontei de către femelă. Perechile au o singură pontă pe an."
