Memoria diplomaţiei franceze se poate rezuma astfel: 150 de km rafturi instalate în două imobile, pe cât de discrete pe atât de misterioase cu privire la bogăţiile pe care le conţin. Un imobil este la Courneuve, în periferia Parisului, celălalt în provincia franceză, la Nantes.
Când nu eşti însă istoric ci doar un simplu jurnalist, la ce îţi pot folosi aceste arhive? Apoi, sunt arhivele în sine istorie? Fac oare ele istoria sau actualitatea dacă le scoatem din cutia lor?
Ce tip de relaţie a Franţei cu lumea ne arată aceste arhive? Si ce noi frontiere cu capacităţi infinite îi deschide tehnologia digitală?
În prezentul etern al lumii digitale, care este arhiva bună?
