O cultura experimentala de Facelia
Facelia este folosită ca îngrăşământ verde tot mai des în Europa, în culturile ecologice. Provine din California şi Oregon, SUA, unde creşte spontan. Este un erbicid natural, sufocă buruienile, un excelent îngrăşământ şi fixator de azot, masa vegetativă provenită de la sistemul radicular şi de la plantă, este înglobată în sol mai ales toamna. Are un rol deosebit în rotaţia culturilor.
Facelia nu are pretenţii faţă de sol, este rezistentă la boli şi secetă, durata de vegetaţie este de aproximativ 75 zile, din care perioada de înflorire poate ajunge la 40 de zile. Se poate semăna începând cu luna februarie (rezistă până la – 6 grade C ) şi până în august. Eu am semănat în martie şi a înflorit în mai. Semănată în iulie va înflori în septembrie. O consider ca fiind o plantă meliferă deosebită, producând mari cantităţi de nectar şi polen. Deoarece se poate cultiva în 2-3 cicluri, cu perioadă scurtă de vegetaţie, din care jumătate reprezintă perioada de înflorire, se pot obţine rezultatele ca la culesul de salcâm, însă de două, chiar trei ori pe an. Mierea are culoarea celei de tei, un gust dulce, plăcut, cristalizează greu, producţia de miere de pe un hectar de facelia poate ajunge la 300-600 kg.
De asemenea, facelia prezintă interes ca plantă furajeră, fiind bogată în proteine. Este folosită de crescătorii de animale ca furaj, fiind consumată cu plăcere de animale.
De dimineaţă până seara târziu, albine, bondari, fluturi cercetează cultura mea de facelia, fiind o plăcere să priveşti şi să asculţi zumzetul albinelor, o terapie excelentă pentru stresul cotidian.
