La izbucnirea Primului Război Mondial, România a ales să rămână neutră. Ţara era nepregătită pentru război. Dar când fusese vreodată?
Au urmat doi ani de intense negocieri diplomatice, Bucureştiul dorind să obţină din partea ţărilor Antantei (Franţa, Marea Britanie, Rusia şi, din 1915, Italia) asigurări ferme că la sfârşitul războiului avea să poată realiza unirea cu românii din Monarhia Austro-Ungară. Rusia însă nu dorea încheierea unui astfel de document, căci nu voia o Românie mai puternică în drumul Rusiei către Strâmtori sau care să revendice Basarabia, ţinutul pe care i-l răpise în 1812. La începutul lunii august 1916, preşedintele Franţei i-a adresat ţarului Rusiei o telegramă, prin care îi cerea să fie mai conciliant cu România. Iar României i s-a pus în vedere ultimativ că ori intră atunci în război ori poate să îşi ia adio de la idealul de unire. Raţiunea acestui ultimatum a ieşit la iveală în ultimii ani, când s-au pus în circulaţie noi documente. În cancelariile europene se discuta deja că Rusia nu mai putea rezista mult. Interesul Franţei era să creeze un pol alternativ de rezistenţă în Balcani, prin joncţiunea forţelor militare ale României şi Greciei, pentru momentul când prăbuşirea frontului rusesc devenea evidentă. De aceea a insistat pentru o ofensivă a armatei române la sud de Dunăre, ceea ce pentru români era o imposibilitate morală: noi intraserăm în război pentru a-i elibera pe fraţii din Transilvania.
Află toată povestea pe siteul proiectului [ Ссылка ]
Consultant științific – Dorin Matei, redactor-șef Magazin istoric
Radio România Timișoara
Prezentare, voice over – Sergiu Galiș
Operator video/editor video – Ovidiu Novac
Coordonator proiect – Aurelian Teculescu
