În textul lui Cristian Juncu nu avariţia este în prim plan ca în Avarul lui Molière, ci controlul şi manipularea. E o piesă despre lumea noastră, despre un conflict între generaţii, despre generaţia care frânează şi care nu mai pleacă şi despre tinerii care nu mai au loc. Sună grav dar, de fapt, e o comedie duioasă.
Vlad Massaci
