Prima mea chitară a împlinit 20 ani. Două decenii în care am cântat împreună de dor, de bucurie și de jale în atâtea locuri frumoase.

Luna trecută admiram satul natal de pe stâncile din zonă, mi-am zis că ar fi frumos să imortalizez cumva frumusețea din jur în acel apus de soare și să marchez aniversarea chitării mele.

Și mi-am adus aminte de Condorii Negri, o trupă faină din Moldova pe care o ascult de câțiva ani. Și am improvizat această înregistrare.

E o piesa dedicată celor care au fost ridicați și duși dincolo de lume, celor care au rămas fără urmă și fără nume.

E o piesă dedicată și nouă, celor ce mai au o voce, un nume și o țară pe care să le iubim și să le protejăm în acest vremuri tulburi. Și celor care nu-și uită istoria. Sper să vă placă.

Muzică și text Alexandru Federiuc

свернуть