Minunile lui Arsenie Boca. Mărturii despre viziunile și oamenii vindecați de părinte.
Minunile și puterile lui Arsenie Boca
Despre călugărul cu ochi albaştri ca cerul s-a dus vestea imediat ce a fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, în 1940. Terminase de şapte ani Teologia şi era favoritul Mitropolitului Niolae Bălan, care îl sprijinise să facă studii de artă, dar să şi meargă la Athos. Educaţia şi-o completase şi cu studii de medicină.

Cult, carismatic, dăruit, Arsenie Boca a captivat imediat sufletele credincioşilor iniţiind „mişcarea de reînviere duhovnicească”ce avea în scurt timp să cuprindă tot Ardealul. În 1948 era deja un nume cunoscut, stareţ la Mănăstirea Prislop, iar Patriarhul Iustinian şi l-ar fi dorit arhiereu la Bucureşti. Numai că Securitatea a intrat pe fir şi prigoana părintelui a început, în 1951 fiind trimis la canal…
Vindecările miraculoase pe care le-a făcut părintele
Multe mărturii vorbesc despre minunile părintelui, despre puterea vindecătoare a acestuia şi despre modul în care putea vedea în sufletul oamenilor.De la bolnavi de cancer la orbi şi persoane paralitice, „pacienţii” părintelui erau vindecaţi, potrivit relatărilor, prin puterea credinţei.

„În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văs”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, apărută în Colecţia „Ortopraxia”, în 2008, cu binecuvântarea IPS Dr. Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului.

O altă mărturie despre o altă minune atribuită lui Arsenie Boca a aparţinut preotului hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, şi el fost deţinut în închisorile regimului comunist. Acesta relata că în anii 1950, un sătean din Cinciş, Ionică Morar, a fost de faţă la o vindecare miraculoasă. „Când părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stăteau jos pe pajişte, lângă izvor, s-au ridicat în picioare să-i sărute mâna părintelui. Doar un copil a rămas jos. Unchiul copilului i-a zis părintelui să-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece acesta nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate”, a zis părintele şi a întins mâna copilului. Copilul a prins cu mâna un deget al părintelui şi s-a ridicat în picioare. De atunci nu a mai avut nimic şi a putut să meargă”, relata preotul, potrivit cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”.
„Un orb a stat o lună de zile la mănăstire şi cânta mereu o cântare despre pace. Într-o zi, după vecernie, după ce au ieşit toţi din biserică, părintele Arsenie l-a luat pe orb afară şi i-a zis să se uite în sus şi să-i spună dacă vede ceva şi i-a răspuns că parcă zăreşte ceva. A doua zi, după vecernie, din nou l-a luat şi i-a zis să privească spre cer, iar orbul i-a zis că vede mai bine. În a treia zi orbul a văzut şi mai bine. În circa o săptămână orbul s-a vindecat”, scriau autorii cărţii Sfântul părinte Arsenie Boca.

Puterea vindecării de dincolo de mormânt
Fenomenul Arsenie Boca a atins cote inimaginabileîn urmă cu câţiva ani, după ce din vorbă în vorbă, s-a dus vestea că cei careviziteazămormântul de la Prislop au ajutor în rezolvarea difertelor necazuri. Pe de altă parte numeroşi preoţi au povestit că părintele Arsenie mărturisea adesea că”dupa ce o sa piarăasta” – şi îşi indica trupul omenesc – „voi ajuta pe mai mulţi”.
„O copilă de patru ani, cu familia, venise la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenunchiaţi în jurul mormântului cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”
“Mama mea era foarte bolnavă, medicii i-au zis căare cancer, 99, 9%. Şi atunci m-am gândit: Doamne, dacă-i aşa, zero şi ceva la sutăpoţi să-l rezolvi tu! Cu gândul asta, am venit aici, la mormântul părintelui Arsenie Boca şi l-am rugat să-mi vindece mama. Şi când mamei i-au venit rezultatele, în mod miraculos, chit căavea douăformaţiuni tumorale, s-au dovedit a fi amândouăbenigne. Scăpase mama… Şi povestea asta a fost uimitoare pentru medici, nu-şi puteau închipui cum de a fost real, cum de s-a petrecut cu adevărat una ca asta’

свернуть