Cand te rogi spune asta! - Părintele Calistrat Chifan
- "CREDINȚA ÎN DUMNEZEU ESTE PRECUM IZVORUL, NU VEI GAȘI NICIODATĂ APĂ ÎN DEȘERT, ÎN PUSTIU. AȘA ESTE ȘI OMUL CREDINȚA NU VA IZVORÂ NICIODATĂ DIN INIMA OMULUI MURDAR SUFLETEȘTE.
UNDE LIPSEȘTE DUMNEZEU DIN OM NICI DUHUL SFÂNT NU SE ODIHNEȘTE".(I. Brancianinov)
- "Cei care neagă religia sau credința în Dumnezeu, ori spun că ei știu totul din ea sau mai mult decât trebuie, sunt niște flecari!" (Mitrp. Irineu Mihălcescu).
- Teologii sunt cei care pătrund pe Dumnezeu prin rugăciune și prin trăire.
- De aceea când te duci într-o mănăstire, cauți un duhovnic sporit, sau în vârstă, cu barbă albă, care sta prăfuit într-o chilie și citește Psaltirea.
- Pentru că tu cauți un om rugător autentic!
-Teologul modern, stă mai mult în birou, omul școlit în bibliotecă și nu este tot una cu pusnicul de la pustie!
-Pusnicul autentic, de la pustie iți va vorbi întotdeauna dintr-o experiență personală!
- Părintele Cleopa vorbea ore întregi despre "Rugăciunea minții", în paralel cu învățătura Filocaliei și cum se trăiește în pustie.
- În toată adâncimea sa teologică, spunea unele lucruri, la care câte unul prezent acolo, spunea:
" - Păi nu scrie treaba asta în Filocalie!"
Păi nu scrie!
Deoarece fiecare om este o unicitate!
- Eu nu pot să mă rog ca tine, tu nu poți sa te rogi ca mine, el nu poate să se roage ca noi, fiecare avem rugăciunea personală!
-Deci noi avem o trăire și o rugăciune strict personală, iar starea pe care o simțim, ne aparține numai nouă!
- O pildă duhovnicească!
-Eu pot să-i spun unuia că trebuie să se roage cu Rugăciunea lui Iisus "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul." (Isihasmul desemnează lucrarea tainică de curăţire de patimi) ..pot să-i spun să se roage până simte în gură dulceața ca zahărul!
-Da!
- Dacă face unul treaba acesta și reușește, e tare!
E celui ce a simțit "Dulceața Rugăciunii" și Dumnezeu i-o dă să o simtă în mod real.
- Altul n-ar putea să o simtă niciodată și să creadă că e păcătos și nu a ajuns la măsura acesta.
Nu!
- Aceluia Dumnezeu, o să-i descopere altfel, o să-i dea lacrimi, smerenie adâncă, ori cunoaștere de sine și o vedere a păcatelor, poate mângâiere duhovnicească.
- Formele de cunoaștere ale lui Dumnezeu, sunt înmiite, după om, după taină, după lucrare și după darul divin.
Ещё видео!