Invitat: Paul Cernat, istoric și critic literar
Gazdă: Cosmin Nasui, istoric de artă

Interviul este realizat în contextul aniversării centenarului suprarealismului (100 de ani de la manifestul lui Andre Breton din 1924).

Paul Cernat discută despre evoluția cercetării avangardei din România, menționând că perspectiva s-a schimbat semnificativ în ultimele decenii, de la abordările sub tutela literaturo-centrismului și a autocentrări naționale la unele mai cuprinzătoare, care includ conexiunile cu avangardele din Europa Centrală și de Est.
Cernat evidențiază importanța redescoperirii arhivelor și documentelor private ale avangardiștilor, inclusiv corespondență și jurnale nepublicate. Se discută despre rolul important al contextului medical și psihiatric în dezvoltarea suprarealismului, cu referire specială la André Breton și la educația și formarea sa medicală.

Cosmin Nasui intervine cu observații specifice din perspectiva istoriei artei și aduce în discuție chestiuni precum rolul lui Brauner în scena artistică românească, importanța expoziției acestuia de la Sala Mozart din București din anul 1935 și impactul său asupra tinerei generații de artiști.
Nasui subliniază și aspecte instituționale importante, cum ar fi rolul Sindicatului Artelor Frumoase și relațiile dintre artiști și instituții. El aduce în discuție și aspecte ale vieții artistice, cum ar fi sursele de finanțare ale publicațiilor și expozițiilor avangardiste, precum și rolul unor personaje mai puțin cunoscute precum Hedda Sterne, al cărei atelier a devenit un punct nodal pentru artiștii avangardiști în perioada 1933-1941.

Interviul explorează relația complexă dintre avangardă și instituțiile vremii, precum și impactul contextului politic asupra mișcării avangardiste. Se analizează rolul femeilor în mișcarea avangardistă din România, cu exemple specifice precum Filip Corsa și Madda Holda.

O parte semnificativă a discuției se concentrează pe relația dintre avangardă și autoritățile vremii, inclusiv Siguranța Statului și cenzura, precum și pe conexiunile cu mișcările de stânga. Se discută și despre antisemitismul perioadei și impactul său asupra artiștilor evrei din Avangardă.

Interviul se încheie cu o analiză a perioadei postbelice și a modului în care avangardiștii s-au adaptat la noul regim comunist, cu exemple specifice precum Gellu Naum și activitatea sa în perioada realismului socialist.

Discuția relevă complexitatea și efervescența fenomenelor avangardiste din România, precum și necesitatea continuării cercetării și recuperării documentelor și informațiilor despre această perioadă importantă din istoria culturală românească.

///
Materialul video face parte din proiectul editorial „Suprarealism 100: o călătorie prin Avangarda din România”.
Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii

Mai multe [ Ссылка ]

свернуть