Penultima poezie din acest sezon este aici! ♥️ @raluca_anton dă glas poeziei criticului literar Matei Călinescu, „Trebuie să așteptăm fără să așteptăm”. Îl cunoaștem din paginile unei cărți fundamentale de critică, „Cinci fețe ale modernității”, dar Matei Călinescu a scris și poezie. Iat-o!

„Îmi închipui tot felul de lucruri când cineva tace îndelung,
când nu răspunde la o întrebare ca şi când n-ar fi auzit-o,
când schimbă vorba, când nu răspunde la o scrisoare
ca şi când n-ar fi primit-o, când tace virtual în lumea virtuală
a mesajelor electronice.

Îmi închipui tot felul de lucruri: supărări, reproşuri, păreri nedeclarate, amânate, greu de pus în cuvinte,
o indiferenţă care mă doare, o neglijenţă care mă înfurie, sau
cine ştie ce întâmplare nefericită care mă îngrijorează,
o suferinţă, o boală de care n-am cum să ştiu, pe care
mi-o imaginez abstract, pentru câteva clipe, după care
incertitudinea revine – poate c-am spus ce nu trebuia spus,
poate că spusele mele au redeschis o rană veche sau nouă, nebănuită, poate că aşteptarea mea nerăbdătoare, anxioasă chiar, e absurdă, poate că ar trebui să am răbdare – o răbdare netulburată şi să uit să aştept – deşi eu aştept mereu ceva, totul, deşi eu, nu ştiu de ce,

sunt o fiinţă făcută din aşteptare – din aşteptări mici şi mari,
din aşteptări imense care nu se vor sfârşi niciodată – şi din
nerăbdare care, îmi dau seama, e păcatul ce curge prin sângele meu, împiedicându-mă să fiu ceea ce aş putea fi.
•••
Am vrut să înţeleg tăcerile lui,
pe care ar fi trebuit să le respect, neînţelegându-le.
Lecţia lui, pe care am învăţat-o prea târziu, e aceasta:
trebuie să îngenunchem în faţa a ceea ce nu putem înţelege cu nici un chip.
Trebuie să aşteptăm fără să aşteptăm. trebuie să fim blânzi…
Să nu ne aşteptăm la nimic…”

✒️ Matei Călinescu | Trebuie să așteptăm fără să așteptăm (fragmente)

свернуть