În adâncul Oceanului Indian, există o imensa "gaură gravitațională" de peste un milion si jumatate de kilometri patrati, o depresiune în crusta Pământului care i-a nedumerit pe oamenii de știință de decenii întregi.
Deși tehnic nu este o gaură în sensul convențional, geofizicienii au folosit acest termen pentru a indica o zonă concentrată în care efectele gravitației Pământului sunt mult mai scăzute decât media.
O vale, denumită depresiunea geoidală din Oceanul Indian, a atras atenția cercetătorilor încă de la prima sa descoperire în 1948.
Au mai fost descoperite si lanțuri montane îngropate, numite zone de viteză ultra-scăzută, care se află la limita dintre miez și mantaua Pământului, la o adâncime de aproximativ 3000 de kilometri. Potrivit cercetătorilor, unele pot fi "de 4,5 ori înălțimea Everestului" sau mai mari de 40 de kilometri înălțime.
Oamenii de știință au speculat că aceste structuri ar putea fi rămășițe ale crustei oceanice antice care a fost împinsa adânc în interiorul Pământului, sau părți ale mantalei care au fost supraîncălzite de miezul extrem de fierbinte al planetei.
