#sandrabrown #carti #cartiinromana #lecturiaudio #lecturionline #sandra #brown #edenpass #celebritate #dragoste #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio
Niciodată nu i-au plăcut pisicile.
Avea o problemă acum - femeia întinsă lîngă ei torcea ca o pisică. O satisfacţie profundă îi vibra în tot corpul, de la gît pînă la pîntec. Ochii înguşti, puţin oblici se mişcau fluid. Femeia se furişa, stătea la pîndă. Jocul iniţial al dragostei a fost un program bine regizat - s-a întins, s-a frecat de el ca o pisică în călduri, iar în momentul culminant a ţipat şi i-a înfipt unghiile în umeri.
După părerea lui, pisicile sînt şirete şi alunecoase, nedemne de încredere.
Cînd i-a întors spatele, uneia, nu a făcut-o niciodată cu inima uşoară.
— Cum am fost? Vocea ei era fierbinte ca aerul nopţii de dincolo de jaluzele.
— M-ai auzit plîngîndu-mă?
Keiy Tackett nu suporta evaluările după actul sexual. Dacă a fost bun, discuţia era inutilă. Dar n-a fost bun, cu cît vorbeau mai puţin cu atît era mai bine.
Femeia a înţeles greşit răspunsul lui, l-a luat drept un compliment şi mulţumită s-a rostogolit din pat. Goală, a traversat camera spre măsuţa de toaletă aflată într-o dezordine de nedescris şi şi-a aprins o ţigară cu o brichetă încrustată cu diamante.
— Vrei?
— Nu, mulţumesc.
— Băutură?
— Dacă ai la îndemînă. Ceva rapid.
Plictisit, bărbatul privea acum fix candelabrul de cristal din mijlocul camerei. Armătura metalică era prea mare pentru dormitor, chiar dacă lumina becurilor din spatele ţurţurilor de sticlă abia licărea.
Covorul de un roz şocant era vulgar şi strident, iar barul nichelat era ornat cu tot felul de sticle din cristal. Femeia îi turnă un pahar de bourbon.
— Nu trebuie să te grăbeşti, îi spuse ea zîmbind. Soţul meu este plecat din oraş, iar fiica mea îşi petrece noaptea acasă la o prietenă.
— Fată sau băiat?
— Fată. Pentru Dumnezeu, nu are decît şaisprezece ani.
Ar fi fost nepoliticos din partea lui să îi spună că ea şi-a cîştigat reputaţia de femeie uşoară cu mult înainte de vîrsta de şaisprezece ani. Tăcu, mai mult din indiferenţă.
— Vreau să spun, că avem timp pînă mîine dimineaţă. Femeia îi întinse lui Keiy paharul de băutură, se aşeză lîngă el şi începu să se frece de coapsele lui.
El se ridică de pe perna de mătase şi luă o înghiţitură din pahar.
— Trebuie să ajung acasă. Am ajuns în oraş de... îşi privi ceasul... de trei ore şi jumătate şi, iată, deja am reuşit să pătez onoarea familiei tale.
— Dar ai spus că nu eşti aşteptat.
— Nu, dar am promis să ajung cît pot de repede. Femeia îşi răsuci o buclă din părul lui negru în jurul degetului arătător.
— Dar nu ţi-ai imaginat că dai de mine la Palmierul, imediat ce ajungi în oraş, nu-i aşa?
El îşi goli paharul şi i-l întinse.
— Mă întreb de ce i se spune Palmierul. Nu este nici un palmier pe o rază de trei sute de mile. Mergi des acolo?
— Destul.
Keiy o privi răutăcios.
— De cîte ori bătrînul este plecat din oraş?
— De cîte ori plictiseala din casa asta enormă devine de nesuportat!
Dumnezeu ştie că asta se întîmplă practic în fiecare zi. De obicei găsesc la Palmierul o companie interesantă.
El îi privi sînii abundenţi.
— Mda, cred şi eu. Pun pariu că reuşeşti să storci de vlagă fiecare tip care îţi iese în cale.
— Mă cunoşti atît de bine! Rîzînd răguşit, femeia se aplecă şi îl sărută cu buzele-i umede. El se feri.
— Nu te cunosc deloc.
— Nu este adevărat, Keiy Tackett. Se rezemă de perne şi îl privi vexată.
Am fost la şcoală împreună.
— Am fost la şcoală împreună cu o mulţime de copii. Asta înseamnă că i-am cunoscut pe toţi?
— Dar m-ai sărutat.
