Cine nu a auzit despre Perneș Curcanul, eroul lui Vasile Alecsandri, care a luptat la Grivița, la Plevna și la Rahova în războiul de independență? Probabil că mulți dintre noi își mai amintesc încă versuri din poezia cu același nume. Puțini știu însă că Peneș Curcanul a existat într-adevăr, numele său real, Constantin Țurcanu fiind mult mai puțin cunoscut decât faimoasa poreclă, notează Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a instituției.
Constantin Țurcanu s-a născut în anul 1854 la Vaslui. La vârsta de 21 de ani, în 15 mai 1875, Constantin, fiul lui Gheorghe și al Mariei Țurcanu, a fost înregimentat în cadrul Regimentului 13 Dorobanți Vaslui - Iași, pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu. Precipitarea războiului ruso-turc din cursul anului 1877 și implicarea României în conflict a prilejuit și participarea Regimentului 13 Dorobanți la luptele desfășurate la sud de Dunăre.

Astfel, sergentul Constantin Țurcanu a participat la asaltul general asupra Plevnei. La cucerirea redutei Grivița 1, Peneș Curcanul a fost rănit în luptă și transportat la Turnu Măgurele pentru îngrijiri medicale. Pentru curajul său, Constantin Țurcanu a fost decorat de regele Carol I cu ordinul „Steaua României”.

Campania militară de la sud de Dunăre din 1877-1878 nu a fost singura campanie la care a participat eroul vasluian. Acesta a fost veteranul a patru campanii militare purtate de armata română: Războiul de Independență 1877-1878, Al Doilea Război Balcanic (1913), Primul Război Mondial (1916-1918) și Campania Armatei Române din Ungaria (1919), în fiecare din cele patru campanii militare fiind decorat, numărul decorațiilor sale militare ajungând la 12.

Constantin Țurcanu a murit la 15 noiembrie 1932 și, cu toate că destinul său a fost unul excepțional, posteritatea își amintește doar de Peneș Curcanul, grație poeziei lui Vasile Alecsandri.

Cărțile poștale scrise de Constantin Țurcanu

Eu mă numesc din botez Constantin Țurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele și prenumele zicându-mi Peneș Curcanu. Aceasta s-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (...) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Grivița tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (...)

Tot în acel an la reduta nr.2 am dat un atac fals și am fost rănit la acea redută. La 7 octombrie tot la această redută am fost prins de cange și, dacă nu se rupea mantaua, trebuia să fiu să fiu tras în șanț și tăiat bucăți. Că tot acolo a fost prins un sublocotenent și l-au tăiat în bucăți și l-au aruncat pe malul șanțului. (...) Am stat în spital până ce m-am internat. Așa că în noiembrie 1877, reîntors la Regimentul meu 13 Dorobanți Iași Vaslui, însă regimentul fiind distrus am fost la luptă că nu mai rămăseseră decât 300 de oameni din 1200. (...)

La 1 Decembrie 1877 am plecat la București cu 10.000 de prizonieri turci și într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cum un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am și dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din orașul Vaslui și mă numesc Constantin Țurcanu, am gradul de sergent și am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia «Plecat-am 9 din Vaslui și cu sergentul 10». În 1913 aveam servici ca picher de stat și eram plătit cu 150 lunar. Mi-am lăsat serviciul și m-am înscris ca voluntar în Regimentul 25 de a merge contra bulgarilor. Tot ca voluntar în 196, idem în 1918, idem în 1922, 1923 și de astăzi până la moarte în armată“


Amintirile sergentului Constantin Țurcanu – Peneş Curcanul − despre participarea sa la campania din 1877-1878. Sursa: Arhivele Naționale ale României, SJAN Gorj, colecţia Documente foi volante, dosar V/648

свернуть