Artist: Trooper
Album: Vlad Tepes
Year: 2009

Copil chircit sub vrerea lumii,
Orfan de tata si de tara,
L-au aruncat si-l tin închis pagânii,
Iar mâine poate-l si omoara.

Un prunc abia de-un cot mai mare,
Neplâns si nepazit în viata,
Ostatic prins între popoare,
Îsi schimba lacrimile-n gheata.

Domnescul tata, de nevoie,
L-a dat sultanului zalog
Si nu mai poate ridica razboaie
Si-si poarta sufletul olog.

Sterpe nisipuri si zangan de arme
Îl ard ziua toata si noaptea în somn.
El singur stie,
Cândva va fi Domn!

Mic si nevolnic, cu inima mare,
Primeste ocara si biciul.
Încearca sa stea în picioare
Si-si râde în fata supliciul!

Cu vremea, în trupul plapând
S-aduna vântul din creste
Si creste întruna vuind
Valahul lup din poveste.


Apoi, într-o negura groasa,
Scrâsnitul de lanturi rasuna
Si fuge valahul acasa,
Rupând bucati din carnea pagâna.

Strajeri îngroziti ca si morti
Alearga sa-si mântuie viata.
Un drac ce-i uraste pe toti
Le slefuie acum prima teapa.


Dinspre Poarta turca se stârneste vânt,
Se încrunta cerul peste al nost` pamânt,
Solii Semilunii vin ca sa ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu stiu sa ierte.

Cu alaiuri multe si stralucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi vointa cea rea,
Când se-ndreapta iute spre Maria Sa.

Intra sfruntatori si far` de onoare
Si privesc la Voda cum ocara-l doare!
Nu stiu ce e frica, nu vor sa salute,
De datina vlaha au parut sa uite!

Cât e lumea lume, cât e pamânt,
De acu` nainte, pâna în mormânt,
Nu lasam turbanul fata de român,
Noi suntem stapânii, el e cel hain!

Îndrazneala însa le ramâne-n gât,
Vad deodata solii, ca-ntr-un vis urât,
Voda cum se-ncrunta ca si toti boierii
Ce nu stiu a tace daca vrei sa-i sperii.

Intra-n sala mare Andrei Capitan
Sa aduca cuie, moarte si ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepadat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!

Sa învete dara cei ce nu stiau,
Ca românii fala si pe Voda-l au.
Sa învete turcii buna-cuviinta:
Peste Voda Tepes? Nu e cu putinta!


În Neagra Vlahie si caii sunt rai,
Iar Vlad Voda Dracul e pui de seitan.
La fel sunt si codrii si oamenii sai
Si toti pân` la unul îl vor pe Sultan.

E neagra câmpia de turci pregatiti
Cu arme în mâna, sunt toti cârmuiti.
De cruzi generali ai armatei pagâne,
Nimic nu le-a stat în fata sa-ndure.

Atacuri rapide, cu sabii de foc,
Cu suliti si arcuri ce trec drept prin om.
Dar Vlad îi asteapta cu ape secate,
Cu câmpuri uscate si greu vânt de moarte.

În jur este liniste ca în mormânt
Si turcii mirati stau fara cuvânt.
Nu stiu ce-i asteapta si cred ca de frica
Vlad Voda s-a dus sa scape de mila.
Vlad Voda s-a dus sa scape de mila.

Un strigat se-aude si oastea pagâna
Nu stie de unde se-aude chemarea.
În brate începe sa simta o teama,
Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte.

Din seara în ziua îi musca valahii,
Sunt obositi si bolnavi otomanii.
Nu stiu ce se-ntâmpla, de unde le vine
Moartea în oase si cât îi mai tine...

Spun rugaciunea, Allah sa-i asculte,
Apoi închid ochii si spera sa uite
Ca sunt zile-ntregi de când nu se-opreste,
Atacul ce parca din iarba porneste.

Furia e mare si vlahii sunt repezi,
Lovesc fara mila si taie din vene,
Din vene-ncarcate de raul ce-ncearca
Sa calce pamântul, sa-l calce deodata.
Sa calce pamântul, sa-l calce deodata.

Un strigat se-aude si oastea pagâna
Nu stie de unde se-aude chemarea.
În brate începe sa simta o teama,
Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte.

Vlad merge-ntr-o clipa, îmbracat ca un turc,
Se pierde prin corturi si taie dusmanul.
Turcii, speriati, scot sabia si lupta,
Dar între ei, nu stiu un' sa fuga.

Se-omoara de frica, de frica nebuna,
Aceleasi cuvinte le spun toti cu ura:
Vlad sa dispara din lumea în care
Nimic pentru el nu este prea mare!
Nimic pentru el nu este prea mare!

Un strigat se-aude si oastea pagâna
Nu stie de unde se-aude chemarea.
În brate începe sa simta o teama,
Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte.

Nu iarta pe nimeni ce-aduce durerea,
Si nicio privire nu vezi ca se-nchina.
Sunt corturi în flacari si trupuri taiate
Si iar se aude cel strigat din vreme.


Eroii din veac, rastigniti printre cruci,
Se strâng iar sub steag, priviti-i, nu-s slugi!
Sunt iar toti ca unul, cu zale pe piept,
Ce sfânt le e drumul si cât e de drept!

Lânga el aerul bate fara de vânt
Si alearga-n rafale blestemul,
Te cheama, te striga, niciun cuvânt,
Dar simti ce-nseamna Infernul.

Vino, pagâne, te-astept la hotar!
Hai, vino odata, si vezi-ma-n ochi!
Am teapa în mâna si traznetul clar,
Hai vino si mori!

Cu marii dusmani, sau cu regii mai mici,
Cu hoti sau tirani, cu toti de pe-aici,
Se-nfrunta valahii, cât marele Vlad
Le sta înainte, veghindu-i din prag!

Sunt mare si liber si drept ca un zbor,
Sunt os Basarab de acum pâna mor,
Am stat la Târgoviste si Dunare scut,
Mai sfânt ca dreptatea nimic n-am avut!

Vino, pagâne, te-astept la hotar!
Hai, vino odata, si vezi-ma-n ochi!
Am teapa în mâna si traznetul clar,
Hai vino si mori!

свернуть