Satul românesc rămâne pentru mulți dintre noi locul unde inima tresare. Locul unde ne-am născut, am copilărit sau am fost ocrotiți de brațele bunicilor. Locul unde am descoperit prima Liturghie și ne-am purtat primii pași desculți prin iarba stropită de rouă.
Astăzi însă, în tot mai multe localități rurale singurătatea se așterne treptat. Prin casele bătrânești, unde altădată candele luminau încăperile, acum e liniște. Iar pe cărările mult umblate cândva iarba a crescut în voie.
Un aer melancolic domnește și pe ulițele din Bodești. E dorul celor care au fost și nostalgia celor care au rămas. #ViațaParohiilor
