Conform autoarei Lise Bourbeau, aceasta rana apare foarte devreme in viata unei persoane, chiar de la conceptie pana la varsta de un an. Suferinta persoanelor cu aceasta rana este in raport cu parintele de acelasi sex de care se simt respinse. La activarea acestei rani contribuie parintele de acelasi sex. Fetele vor incerca sa se faca acceptate de mama, iar baietii sa se faca acceptati de tata.

Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decat doreau parintii. Din momentul in care bebelusul incepe sa se simta respins, incepe sa isi creeze o masca de fugar.

Parintele de acelasi sex are menirea de a ne invata sa iubim, sa ne iubim si sa oferim iubire. Copiii cu aceasta rana activata in relatia cu parintele de acelasi sex vor deveni oameni maturi cu dificultati in a se accepta si iubi, avand tendinta de a fugi de realitate si de a respinge viata lor in care se simt singuri si neintelesi.

Fugarul se simte mereu fara valoare in fata celorlalti, bun de nimic si va cauta mereu sa dispara.

Corpul fizic este parca construit ca sa poata fugi usor sau sa nu fie prea vizibil într-un grup.

La nivel fizic, prezinta urmatoarele caracteristici: corpul este mic si foarte slab, o parte a corpului este asimetrica, mai mica sau lipseste (de exemplu: sanii, fesele), cearcanele sunt pronuntate si ochii mici.

Este un corp care nu vrea sa ocupe prea mult spaţiu. Fugarul este o persoana care se indoieste de dreptul ei la existenta si aproape ca lasa impresia ca nu s-a incarnat in totalitate.

Fugarul prefera sa nu se ataseze de lucrurile materiale, caci acestea l-ar putea impiedica sa fuga atunci cand doreşte. Se intreaba ce cauta pe aceasta lume si ii este greu sa creada ca va putea fi fericit aici.

In schimb il atrage tot ceea ce ţine de spirit, precum si domeniile intelectuale, dar nu este vorba de o autentica aspiratie, cat de o tendinţă de evadare. Caci fugarul are tendinţa de a fugi in lumea lui. Lucru care explica de ce acest gen de copil este de obicei cuminte si linistit, nu creeaza probleme si nu face mult zgomot.

La nivelul emotiilor, se simte neinteles si singur, mai ales cand este intr-un grup; se refugiaza usor de lumea exterioara prin diferite moduri (droguri, alcool, somn, jocuri virtuale), are o imaginatie bogata, insa o foloseste in special pentru a-si crea scenarii negative, simte ca exista doar cand este foarte ocupat.

Respingerea este o rana foarte profunda, deoarece cel care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si mai ales in dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar in viata noastra pentru a ne arata cat de mult ne respingem pe noi insine.

Teama cea mai mare a fugarului este panica. Atunci cand se afla intr-o situatie care-i provoaca teama, prima reactie va fi aceea de a se ascunde, de a fugi pentru a se salva. Se teme de a nu fi interesant, de a nu fi inteles, de a nu nu deranja, de a nu i se acorda prea multa atentie din politete si obligatie.

Rana de respingere este cea care il impinge intotdeauna sa preia puterea. Aceasta rana este insotita si intarita de celelalte rani. Cu cat sunt mai multe rani activate in acelasi timp, cu atat sufera mai mult. De aceea adopta atat de multe comportamente defensive, fiind convins ca n-ar putea supravietui suferintelor.

Acesta este si motivul pentru care rana de respingere este la originea majoritatii bolilor fizice sau psihice. Durerea asociata ranii de respingere ii impinge pe unii la ura, impotriva lor insisi si a parintelui de acelasi sex.

Fugarul ramane in viata suparat pe acel parinte pentru ca nu a fost un model care l-ar fi putut ajuta sa existe, sa traiasca in societate.
Iti amintesc ca e nevoie mai intai sa simti iubirea pentru a putea simti ura pentru cineva.

Ceea ce trebuie sa retii legat de aceasta rana este ca te respingi pe tine in aceeasi masura in care ii respingi pe ceilalti si te simti respins de catre ei.
Iata cateva exemple in care este activata rana de respingere:
EU MA RESPING: “Eu cred ca ma resping pe mine mai mult decat ii resping pe altii. Sunt atat de invizibila incat este imposibil ca ceilalti sa se simta respinsi de mine.

In plus, nu prea ma simt respinsa de altii. Dimpotriva, am impresia ca ei fac totul sa-mi arate iubirea pe care mi-o poarta, iar mie imi e greu sa o accept.”

CEILALTI MA RESPING: “In cazul meu, intotdeauna am suferit mai multa respingere din partea celorlalti si asta a inceput inca din copilarie, cand mama nu se jena deloc sa-mi arate ca nu ma iubeste. Eu n-am fost atat de rea ca ea. Dimpotriva, eu am facut totul pentru a le arata celor din jur cat de mult ii iubesc.

E adevarat ca ma si resping cateodata, dar niciodata asa cum m-a respins mama sau alte persoane din viata mea.”

свернуть