Grecii sunt primii care au folosit termenul „demon („daimon in limba lor) pentru a descrie un spirit. Desi acum cuvantul are o semnificatie negativa, la origini el descria o fiinta supranaturala buna sau rea, capabila sa influenteze caracterul unei persoane. Filozoful Socrate, de pilda, vorbea despre un demon care l-ar fi ajutat sa caute adevarul si sa il spuna. Pentru greci, raul ar fi ajuns pe Pamant odata cu deschiderea cutiei Pandorei. Mitul a aparut pentru prima data in secolele VIII-VII I.Hr., in poemul epic „Teogonia (sau „Nasterea zeilor) al lui Hesiod. Potrivit legendei, Zeus s-ar fi infuriat dupa ce Prometeu le-ar fi oferit oamenilor focul si ar fi decis sa le trimita necazuri, ca sa neutralizeze cadoul. El i-ar fi ordonat lui Hefaistos sa faca, din tarana si apa, o femeie frumoasa precum zeitele. Creaturile mitologice si-ar fi adus, pe rand, contributia. Atena, zeita intelepciunii, ar fi impodobit-o si ar fi invatat-o sa teasa, iar Afrodita, zeita frumusetii, i-ar fi oferit gratie si pasiune.
In schimb, Hermes, zeul calatorilor dar si al hotilor, i-ar fi asezat in suflet cuvinte malitioase si minciuni. Zeus a botezat-o pe femeie Pandora, datorita acestor daruri („dora), apoi s-a servit de ea si de Epimeteu, unul dintre titani, ca sa se razbune. Planul prin care stapanul zeilor dorea sa le trimita necazuri oamenilor a dat roade imediat. Fermecat de frumusetea femeii, Epimeteu a luat-o de nevasta, ignorand avertismentele fratelui sau mai mare, Prometeu. Drept dar de nunta, Zeus le-a oferit celor doi cutia. Spiritele raului, captive inauntru, ar fi evadat in momentul in care Pandora ar fi deschis-o si ar fi umplut lumea de boli, necazuri si durere. Numai „speranta a ramas inauntru, pentru ca tanara a inchis capacul in ultimul moment.
Si romanii aveau zeitatile lor „negre dar, spre deosebire de cele ale grecilor, cu personalitati puternice si figuri umane, primele fiinte supranaturale ale latinilor nu aveau o forma fizica. Stapanul infernului si judecatorul mortilor era, pentru stramosii nostri, Pluto. Spre deosebire de corespondentul sau grec, Hades, zeul roman era privit intr-o lumina ceva mai buna. Anticii foloseau expresia „cel bogat de multe ori cand vorbeau despre el, temandu-se sa-i pomeneasca numele, din cauza ca se credea a fi nemilos. Pentru a se proteja de influentele raului, latinii isi exprimau gratitudinea prin altare simple, unde asezau mancare, vin si tamaie. Lui Pluto, spre exemplu, i se ofereau oi negre ca ofranda.
Pentru crestini, raul are ca punct de plecare razboiul din ceruri. Cel mai stralucitor dintre ingeri, Lucifer (nume latinesc care se traduce prin „aducatorul de lumina sau „luceafarul), s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si a fost aruncat din Rai spre Pamant cu „multa manie, dupa cum spune Biblia. Numit si „Satan sau „conducatorul demonilor, Lucifer e cel care a glasuit prin intermediul sarpelui care a convins-o pe Eva sa nesocoteasca porunca lui Dumnezeu de a nu manca din fructul oprit.
[ Ссылка ]
