Cântarea se poate găsi în Buket Muzical Athonit volumul 2, Sâmbătă seara la slujba Vecerniei, slava de la vercernie când este vohodul mare glasul 5.
Dogmatica glas 5 pe larg.
slujba de duminica, cântările învierii.
Termenului de origine slava Vecernie si celui de provenienta greco-latina vesperina le corespunde in traducere romaneasca expresia slujba de seara sau slujba (oficiul) ce se va face la vremea serii. Liturghierul roman ca si cel slav prezinta sub denumirea de vesperina sau vecer­nie, intreg serviciul divin de seara, alcatuit din Ceasul al noualea si Ve­cernia propriu-zisa.
a. Vremea oficiului. Vecernia avea loc la inceput dupa apusul soarelui; astazi, ora pentru oficiul Vecerniei este fixata in general in cursul dupa-amiezii, inainte de apusul soarelui. Ora Vecerniei poate sa ajunga pana catre miezul zilei, in cazurile in care Vecernia este
combinata cu Liturghia, ca :
a) in zilele cand se oficiaza Liturghia Da­rurilor mai inainte sfintite ;
b) in Joia si Sambata din saptamana Sfin­telor Patimi, cand Vecernia este unita cu Liturghia Sfantului Vasile cel Mare ;
c) aceeasi situatie este si in ajunurile sarbatorilor Nasterii si Botezului Domnului, daca aceste ajunuri nu cad sambata sau dumi­nica ;
d) la sarbatoarea Bunavestirii, cand Vecernia este unita cu Li­turghia Sfantului Ioan Gura de Aur, daca se intampla intr-una din zilele in care se face slujba ceasurilor Postului Mare. De asemenea, in Duminica Pogorarii Sfantului Duh, Vecernia urmeaza indata dupa Liturghie, iar in Duminica Pastilor ea se savarseste pe la mijlocul zilei, mai cu seama in parohiile din orase, sau in general pe la ora 14.
Creatia si Providenta divina, caderea omului in pacat, izgo­nirea lui din rai si intregul tragism al starii de pacat si al departarii de Dumnezeu inainte de venirea Mantuitorului sunt evocate in sensurile tipico-simbolice, in stihurile psalmilor Vecerniei.
b. Deschiderea oficiului si rugaciunile de la inceput. La inceputul oficiului accentul cade pe elementul vechi-testamentar, re­prezentat in serviciul de la strana prin Psalmii 103, 140, 141, 129 si 116. Preotul deschide slujba nu printr-o doxologie adre­sata Sfintei Treimi, ca la Utrenie de exemplu ("Slava Sfintei si celei de o fiinta si facatoarei de viata si nedespartitei Treimi..."), deoarece oa­menii au ajuns sa cunoasca adevarul existentei lui Dumnezeu in trei persoane numai prin intruparea Mantuitorului, adica in Noul Tes­tament. Ca atare, la Vecernie preotul aflandu-se in altar in fata Sfintei Mese si deschizand perdeaua, intrebuinteaza formula obisnuita la servi­ciile comune, "Binecuvantat este Dumnezeul nostru...", corespunzatoare prin caracterul ei general stadiului Revelatiei divine in Vechiul Testa­ment, cand Dumnezeu era adorat in cultul patriarhilor si al dreptilor de atunci numai in unitatea naturii sau fiintei Sale, adica asa cum apa­rea in opera creatiei.
Diaconul, purtand in mana lumanarea aprinsa, deschide usile imparatesti si dupa ce a intonat intre ele cu fata spre credinciosi indemnul "Sculati-va", invitand astfel pe cei prezenti sa se ridice, merge in mijlocul naosului. Preotul incepe in acest timp cadirea altarului, pe care o continua in toata biserica, dia­conul insotindu-l, dupa randuiala, de la cadirea scaunului arhieresc. Ca­direa in tacere si fumul de tamaie, inchipuie astfel momentul de la inceputul creatiei, cand "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (Fac. 1, 2). Cand s-au inapoiat in mijlo­cul naosului, preotul intoneaza "Doamne, binecuvinteaza..", continuand apoi cadirea pana in altar, unde intra prin usile imparatesti. Ajuns in fata sfintei mese, preotul da binecuvantarea pentru inceputul serviciu­lui, prin formula "Slava Sfintei si celei de o fiinta si de viata facatoarei si nedespartitei Treimi...".
Dupa binecuvantarea pentru inceputul vecerniei, preotul, iese pe solee, oprindu-se in fata sfintelor usi, care sunt inchise. Descoperindu-si capul, el se roaga aici in taina, citind din Liturghier cele sapte rugaciuni de la inceputul Vecerniei. Se aminteste in acest chip, in primul rand, durata scurta a starii paradisiiace a celor dintai oameni, izgonirea lor din rai in urma caderii in pacat si plansul de po­cainta in fata portilor inchise si pazite ale raiului. La Vecernia de la priveghere sfintele usi au fost deschise de la inceput, pentru a simboliza ca la creatie i-a fost randuita omului viata fericita in rai. Dupa citirea Psalmului 103, ele se inchid insa, insemnand astfel scurta perioada a fericirii paradisiace.
La Vecernia din Duminica Pastilor si din zilele Saptamanii Luminate, cele sapte rugaciuni, ca si Psalmul 103, nu se citesc, inceputul oficiului facandu-se cu o solemnitate unica prin cantarea troparului "Hristos a inviat...", repetat dupa stihurile 1, 3 ale Psalmului 67 si stihul 24 al Psalmului 117.
#muzica #vecernie #duminica
Poți susține postările de pe acest Canal de YouTube pe Patreon și ai acces si la alte materiale exclusive.

свернуть