(*Vizualizați 📲 pe orizontală!*)
*poveste preluată și pusă in versuri.
Versuri și interpretare: Cornelia Sărac
Instrumental: EmPiano
Link: [ Ссылка ]
Poveste de Crăciun
Într-un oraș destul de mare,
Pierdut prin văi, printre copaci,
Cu o biserică în floare-
Creștini bogați, dar și săraci,
În pragul sărbătorii sfinte,
Al ei preot cu suflet bun,
La slujbă le-aducea aminte:
-Să fim mai darnici de Crăciun!
Vom face, iarăși, o colectă
Precum în fiecare an,
Pentru-o familie săracă.
Haideți să punem ban cu ban!
Pe-o bancă-n spate, o mămică
Fetițele-și privea duios-
-Să dăm și noi, șopti cea mică,
Ceva pentru Isus Hristos!
...
Pe drum spre casă, peste dealuri,
În rochii vechi, partofii rupți
Fetițele își făcea planuri:
-Eu voi mânca doar cartofi copți.
-Iar eu, continuă Maria
Știu ca să fac felicitări,
O să pictez călătoria
Celor trei magi din depărtări.
...
Cu sufletul, zburând spre stele,
Intrară-n casă cu pas frânt,
Privind geamul fără perdele
Le zise jeni: - Am un gând:
Ce-ar fi să stăm fără lumină?
Ne mai rămân ceva bănuți.
Vom avansa ora de cină,
Merită, ptr cei desculți!
Și uite-așa trecut-au zile...
Punguța se umplea mereu,
Fetițele-n haine umile
Îi mulțumeau Lui Dumnezeu.
Umblau bătând din poartă-n poartă:
-Nu cumpărați felicitări?
Noi facem și curat în casă
Dac-așteptați colindători.
Copiii le râdeau în față,
Privind la rupții lor bocanci...
Fugeau fetițele-nspre casă
Zicând: -Noi nu suntem săraci!
Și ale mamei brațe calde
Când te cuprind, ai vrea să taci,
Primind a sa încurajare:
-Nu, mamă, nu suntem săraci!
Veni ajunul- sărbătoare
Cu ouă fierte, cartofi copți...
Fetițele cu suflet mare
Pusese-n plic ai lor bănuți-
Una bancnotă de cinci sute
Și trei de-o sută, -atât aveau,
De bucurie-n piept umplute
S-adoarmă nici că mai puteau.
Visară un Crăciun în urmă,
Cu masa plină, tort gustos,
Când tata le lua de mână,
Cântând despre Pruncul- Hristos.
De câțiva ani el e la Domnul...
Nu mai aveau măcar colaci,
Simplu sărbătoreau Crăciunul
Dar nu ziceau că sunt săraci.
...
A doua zi, pe-o ploaie deasă
Dar c-un copil născut în gând,
Fetițele ieșeau din casă
Cu plicu-n mână fluturând.
Iar mama cu iubirea-i rară,
Trecând pe sub goii copaci
Le-ncuraja ca-n orice seară:
-Să știți, noi nu suntem săraci!
Biserica se umplu-n dată.
La slujba sfântă ascultau
În pantofi mai, în vârf cu vată
Că se udase nu simțeau
În fața lor, privind în spate
O fată cu pantofi de lac
Râdeau de fustele uzate,
Dar pentru ele era fleac.
Dorea să vină-n dat momentul
Să dăruiască ce-au adus,
Iar când în coș puseră plicul
Simțeau că-l ia însuși Isus.
Cu-atâta pace vin spre casă
Deși pe tavă nu-s colaci,
O rugă spun: - Mulțumim, Tată,
Că noi nu suntem cei săraci!
Deodată-n ușă o bătaie...
Tresar... -Ne vin colindători!
E preotul cu-a ei soție
Care-i dă mamei plicul lor.
Se lasă-n casă o tăcere,
Ca varul, mama s-a albit,
Minute trec fără putere,
Privind la plicul ce-a primit.
După un ceas mama-l desface
Sub ochii fetelor buimaci,
-De ne-am simțit pân' azi bogate,
Cu plicu-n mâini suntem săraci.
Trăiam, mai ieri, o fericire
Mâncând cartofi când alții n-au,
O mamă-aveam, casă iubire
Când alții-n stradă adormeau.
N-am spus c-am fi săraci vreodată,
Aveam cu noi Pruncul născut,
Dar la Crăciun s-a spus, că iată!
Eram săraci, dar n-am știut.
Nu mai puteam rosti cuvinte
Când numărarăm banii toți
Noi- cei săraci am dat opt sute
Și patru sute cei bogați.
...
Așa ni s-a-ncheiat Crăciunul
Când cei bogați te fac sărac
Dar noi Îl lăudăm pe Domnul
C-avem puțin dar mult am dat
Amin!
24 dec 2023
