Cel ce a grăit de demult cu Moisi prin închipuiri în Muntele Sinai, zicând: Eu sunt Cel ce sunt de-a pururea, astăzi, schimbându-Se la față în Muntele Taborului, înaintea Ucenicilor. Și-a arătat frumusețea Chipului cea dintâi, Care a ridicat întru Sine firea omenească. Și, unui dar ca acesta, mărturii punând pe Moisi și pe Ilie, a făcut părtași la veselie pe cei ce mai 'nainte au vestit ieșirea prin Cruce și Învierea cea mântuitoare.

Mai 'nainte văzând cu duhul venirea cea trupească la oameni, a Unuia-Născut Fiului Tău, al lui Dumnezeu părinte David, de departe a chemat la veselie făptura și, proorocind, a strigat: Taborul și Ermonul întru numele Tău se vor bucura. Că întru acest munte suindu-Te, Mântuitorule, cu Ucenicii Tăi, și la față schimbându-Te, ai făcut firea lui Adam cea înnegrită iarăși a străluci, mutând-o pe dânsa întru slava și strălucirea Dumnezeirii Tale. Pentru aceasta strigăm către Tine: Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ție.

Necuprinderea vărsării Tale de Lumină și neapropierea Dumnezeirii, văzându-o în Muntele Schimbării la Față Apostolii cei mai aleși, Hristoase, Cela ce ești fără început, întru dumnezeiască răpire a minții s-au schimbat, și cu nor luminos împrejur învăluiți fiind. Glasul părintesc au auzit, care Se întărea Taina Întrupării Tale. Că Tu Însuți ești și după întrupare, Fiul Unul-Născut și Mântuitorul lumii.

свернуть