Piesa originala este aici [ Ссылка ]
VERSURI
Viaţa noastră pare un tren lung,
În care toţi ne trezim mergând,
Şi prin ploaie şi prin vânt,
Mai râzând, mai lacrimând,
Ne întrebăm unde am urcat şi când.
Fericirea ca o haltă ie,
Scumpă şi se duce repede,
Unde stăm câte un minut,
Şi când este mai plăcut,
Trenul sună, pleacă a trecut.
Ce uşor se duce timpul uneori,
Parcă am fi în viaţă simpli călători,
Ţinem drumul dar nu ştim,
Unde trenul să-l oprim,
Să avem o viaţă cum dorim.
Iar durerile sunt staţii lungi,
Nu se mai sfârşesc, aştepţi şi plângi,
Tot mai multe se ivesc,
Parcă în ciudă se lovesc,
N-am putere să le ocolesc,.
Şi de nerăbdare uneori,
Dorim s-ajungem in alte gări,
Unde vrem să întâlnim,
Fericirea ce o dorim,
Dar prea scump ie drumul să-l plătim.
Ce uşor se duce timpul uneori,
Parcă am fi în viaţă simpli călători,
Ţinem drumul dar nu ştim,
Unde trenul să-l oprim,
Să avem o viaţă cum dorim.
Mulţi copii urcă în tren voioşi,
Mă gândesc la anii mei frumoşi,
Însă trenul mă înfioară,
Când in fiecare gară,
Văd câte-un bătrân care coboară.
Îl privim şi ne întrebăm apoi,
În ce gară coborâm şi noi,
Revăd timpul ce a trecut,
Prea iute am călătorit,
Poate am trăit dar n-am ştiut.
Ce uşor se duce timpul uneori,
Parcă am fi în viaţă simpli călători,
Ţinem drumul dar nu ştim,
Unde trenul să-l oprim,
Să avem o viaţă cum dorim.
Ce uşor se duce timpul uneori,
Parcă am fi în viaţă simpli călători,
Ţinem drumul dar nu ştim,
Unde trenul să-l oprim,
Să avem o viaţă cum dorim.

свернуть