"Simplu, modest, plin cu flori proaspete şi cu lumânări ce ard permanent – mormântul lui Eminescu... În dreapta lui Eminescu se odihneşte Ion Luca Caragiale... „Dacă nu dorea onoruri, dacă fugea de zgomot și de laude, asta nu era decât din pricina deșertăciunii lor, iar nu din vreo falsă modestie ce l-ar fi făcut să n-aibă deplină și manifestă încredere, față cu toată lumea, în talentul lui. Avea talent, și o știa mai bine decât oricine; nici o critică nu-l putea face să se-ndoiască de sine, iar aplauzele nu i-ar fi putut spune decât mai puțin de ce credea el însuși”... Așa vorbea Caragiale despre Eminescu, pe care îl descria în acea frumuseţe cu „un temperament de o excesivă neegalitate, atunci când o pasiune îl apuca şi era o tortură nemaipomenită”...
Acum, îi vedem aşezaţi unul lângă altul şi ne place să ne imaginăm că sunt prieteni pe veci, că stau la nesfârşite taclale şi că petrec, aşa cum o făceau şi pe vremea când erau colegi la „Timpul”. Lângă ei şi în apropiere, se află mormintele lui Nichita Stănescu, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc, George Călinescu, Liviu Rebreanu".... (extras, calatoriilasingular.ro)

свернуть