Sângele este un fluid vâscos de culoare roșie care circulă în interiorul sistemului cardiovascular. El are numeroase roluri: transportă gaze respiratorii și nutrienți către celule, intervine în procesul de coagulare, este implicat în apărarea imună, reglează temperatura, transportă hormoni și alte substanțe cu rol de semnalizare, preia compuși toxici de la nivelul celulelor și le transportă către organele de eliminare. Sângele este format din plasmă, un lichid gălbui format în mare parte din apă, și din celule sangvine: eritrocite (sau globule roșii), leucocite (numite și globule albe) și trombocite.
Pe membrana eritrocitelor se găsesc niște macromolecule numite aglutinogene. Cele mai cunoscute astfel de macromolecule sunt aglutinogenele A și B. În plasmă se găsesc niște compuși care poartă denumirea de aglutinine, cele mai frecvente fiind aglutinina alfa și aglutinina beta. Întâlnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloagă (adică A cu alfa sau B cu beta) duce la conflict imun și la distrugerea hematiilor. Din acest motiv combinațiile posibile, tolerate imunologic, sunt în număr de patru și reprezintă grupele sangvine în care se poate repartiza populația globului. Aceste grupe de sânge formează așa numitul sistem sangvin OAB.
Astfel grupa O cuprinde indivizi care nu au pe membrana eritrocitelor nici aglutinogen A, nici aglutinogen B. În plasmă pot exista așadar ambele tipuri de aglutinine, alfa și beta.
Grupa A curprinde indivizii care au pe mebrana eritrocitelor aglutinogenul A, iar în plasmă aglutinina beta.
Grupa B cuprinde indivizii cu aglutinogen B pe eritrocite și aglutinină alfa în plasmă.
Iar grupa AB curpinde indivizii cu ambele aglutinogene pe eritrocite, A și B, dar fără nicio aglutinină în plasmă.
Cunoașterea aparteneței la una din grupele sangvine are mare importanță în cazul trasfuziilor de sânge. Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sângele donatorului să nu se întâlnească cu aglutininele omoloage din plasma primitorului. Potrivit aceste reguli, transfuzia de sânge între grupe diferite se poate face astfel:
Grupa 0 poate dona la toate grupele, deci este donator universal, dar nu poate primi decât izogrup, adică de la grupa 0. Grupa AB poate primi de la toate grupele, deci este primitor universal.
Această regulă este valabilă numai în transfuzii unice și de cantități relativ mici de sânge, până la 500 ml. În cazul tranfuziilor mari și repetate se recomandă transfuzia izogrup, deoarece există pericolul ca aglutininele donatorului să distrugă eritrocitele primitorului. Se mai poate întâmpla de asemenea ca indivizii de grup A, B sau AB, în cazul transfuziilor repetate cu eritrocite 0 să fabrice aglutinine anti-0 și la o nouă transfuzie să nu mai tolereze sângele donat.
S-a constatat ca 85% din populația globului mai poseda pe eritrocite , în afara de antigenele sistemele OAB, un antigen numit Rh. Denumirea acestuia provine de la maimuțele rhesus. Toți indivizii posesori de antigen Rh sunt considerați Rh pozitivi, iar cei 15% care nu poseda antigenul Rh sunt considerați Rh negativi. În mod natural nu exista aglutinine omoloage anti Rh, dar se pot genera fie prin transfuzii repetate de sânge, fie prin sarcina cu făt Rh pozitiv si mamă Rh negativ. În ambele situații aparatul imunitar al gazdei reacționează față de Rh ca față de un antigen oarecare, prin producere de anticorpi anti Rh. Acești anticorpi vor reacționa cu moleculele Rh de pe suprafața eritrocitelor si distrugându-le.
In cazul mamelor Rh negative al căror soț este Rh pozitiv, copii rezultați vor moștenii Rh-ul pozitiv al tatălui în 75% din cazuri datorită caracterului dominant al genei care codifică acest antigen Rh. Prima sarcină poate evolua normal deoarece în mod obișnuit eritrocitele Rh pozitiv ale fătului nu pot traversa placenta și deci nu ajung in circulația maternă. La naștere însă prin rupturile de vase de sanguine ce au loc în momentul dezlipirii placentei de uter, o parte din sângele fetal trece la mamă și stimulează producția de aglutinine anti Rh. La o noua sarcină aceste aglutinine (care pot traversa capilarele placentare) pătrund în circulația fetală și pot distruge eritrocitele fătului, uneori ducând chiar la moartea acestuia atunci când aglutininele sunt in concentrație mare.
