Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa!… (Ps. 89, 47) — Profet Traian Dorz

Un împărat al Macedoniei, care a trăit cu mult înainte de Hristos, se spune că îşi tocmise un servitor care n-avea altă slujbă decât, în fiecare dimineaţă, să intre la stăpânul său şi să-i spună: «Adu-ţi aminte că vei muri!».
Şi, în fiecare seară, înainte de culcare, să-i spună la fel: «Ţi-ai adus aminte că vei muri?».
Desigur că un om care în fiecare dimineaţă se scoală şi îşi începe munca zilei sale cu gândul cel serios al morţii apropiate şi cu simţământul puternic al răspunderii pentru trăirea fiecărei clipe din ziua sa şi din timpul scurt al vieţii sale, acel om va avea grijă neîncetat spre a nu pierde nimic din viaţă, fără vreun folos.

Cine îşi aduce neîncetat aminte cât de scurtă este viaţa pe pământ,
cine învaţă să-şi numere bine nu numai anii, ci şi zilele,
acela va căpăta o inimă înţeleaptă (Ps. 90, 12).
Moartea este totdeauna cel mai serios lucru.
Nimeni nu râde în faţa morţii
sau în preajma ei!
Nimeni nu priveşte la moarte cu neseriozitate, decât cei nebuni…
Viaţa însă este un lucru şi mai serios decât moartea!…
Iar dacă este aşa, cât de nebuni trebuie să fie acei oameni care îşi bat joc de viaţa lor, purtându-se în chip neserios faţă de propria lor viaţă,
când fiecare clipă are un atât de mare preţ pentru fiecare!
Căci fiecare clipă trecută cu «tic-tacul» ceasului este o bucăţică tăiată din viaţa cea scurtă pe care o avem numai o dată aici!
Atunci cum s-o putem privi nepăsător?
Şi cum s-o pierdem în chip uşuratic?
Şi cum să n-o folosim cu grijă?

«Răscumpăraţi Timpul!» – spune înţelepciunea Domnului (Efes. 5, 16).
Şi dacă unitatea de măsură pentru Timp este Secunda, atunci fiecare secundă trebuie s-o răscumpărăm folositor, căci Timpul e Secunda.
O, dacă eşti înţelept, răscumpără Secunda ta!
Fiecare secundă din viaţa ta răscumpăr-o cu grijă, căci toată viaţa devine doar cât o singură secundă, în clipa sfârşitului ei.
E doar ca un sunet scurt (Ps. 90, 9).
Ca un abur care se arată puţintel, şi apoi trece (Iac. 4, 14).
Ca o nimica… (Ps. 62, 9).
Ca o secundă scurtă…
Dar de Secunda aceasta,
de această nimică,
depinde toată nesfârşita ta veşnicie… Toată!

Dragul meu, oare tu stai în tăcere şi cugeţi vreodată adânc şi serios la scurtimea vieţii tale – sau nu?
O, dragul meu, aceasta este VIAŢA TA!
Una singură şi pe totdeauna.
Singura comoară care este A TA, căci toate celelalte, toate, nu sunt ale tale.
Când ai venit în lume n-ai adus cu tine decât acest singur bun.
Şi când vei merge din lume, la fel, nu-l vei duce decât pe acesta.
Numai existenţa ta este a ta în tot ceea ce te înconjoară!
Cu ce umpli tu acest vas scump şi unic acum, în Secunda când poţi alege pentru vecii vecilor viitorul?
Ce-ţi aduni tu în scurta ta secundă a trecerii tale pe lângă aceste două izvoare, al Vieţii şi al Morţii?
Din aceste două grămezi: de aur, a Sfinţeniei, şi de noroi, a Stricăciunii, ce-ţi alegi?

O, nu te amăgi, dacă eşti tânăr, că mai ai timp!…
Tinereţea şi sănătatea, ca avuţia şi frumuseţea,
nu pot fi un zid pe care îngerul năpraznic al morţii să nu-l dărâme.
Ia seama la acest avertisment serios: viaţa ta este doar o secundă!
Ia-o în serios!
Răscumpăr-o înţelept.
Învaţă şi munceşte în ea,
luptă şi crede folositor,
lucrează şi poartă-te în chip vrednic,
vorbeşte şi roagă-te frumos,
meditează şi ascultă cu înţelepciune
şi răspunde, şi trăieşte întreg în toate-toate, foarte serios.
Ca să-ţi poţi şi sfârşi viaţa în chip vrednic şi serios în secunda atât de apropiată a morţii tale.
Atunci, lumina vieţii tale va merge mereu crescând în strălucire, trecând în veşnicie spre o nesfârşită creştere în Dumnezeu (Mat. 13, 43).

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor

свернуть