Întrucât pronumele reflexiv prezintă forme omonime cu pronumele personal pentru persoana I și a II-a, trebuie și ele deosebite cumva, nu-i așa?
Pronumele reflexiv are doar forme de acuzativ și dativ: pe mine, mă, m, mie, îmi mi, pe tine, te, ție, îți, ți, pe sine, se, s, sieși, își, și, pe noi, ne, nouă, ne, ni, pe voi, vă, v, vouă, vă, v, vi; confuzia cu pronumele personal poate apărea pentru cele două persoane menționate mai sus. Încă din definiția reflexivului, aflăm că acțiunea trebuie să se manifeste (direct/indirect) asupra autorului acesteia: cel care face acțiunea este și influențat de aceasta (altfel spus). De aici rezultă un aspect foarte important: trebuie să existe acord (de persoană și număr) între verbul însoțit și pronumele în sine. Dacă nu există acest acord, adică dacă au persoane diferite, pronumele va fi unul personal.
Tot articolul scris aici:
[ Ссылка ]
Pagina noastră de Facebook:
[ Ссылка ]
Instagram:
[ Ссылка ]
