Imnul parașutiștilor militari români
varianta din filmul „Parașutiștii" (regia Dinu Cocea, 1972)
Când priveşti cerul fără nori
Îmbrăcat în lumini
Parcă se deschid mătăsoase flori
În albastrele bolţii grădini.
Şi nimeni nu are vreo teamă,
Chiar trăsnet de-nfruntăm,
Nori de se-adună, sună, tună
Acest refren îl cântăm.
Noi suntem paraşutiştii
Dârzi cuceritori de zări,
Când sărim în gol, în rotocol,
Ne-nfricaţi atunci noi scumpei ţări,
Plutind domol,
Cu privirea-i dăm ocol.
În văzduhuri nu sunt primiţi
Decât cei curajoşi
Fraţi de zbor şi gând, veşnic înfrăţiţi
Cu puternicii mări' albatroşi.
Din cer apărăm noi pământul
Glia cea din străbuni,
Iar la un semn, consemn, îndemn,
Ca flăcări ţâşnim din genuni.
Noi suntem paraşutiştii
Dârzi cuceritori de zări,
Când sărim în gol, în rotocol,
Ne-nfricaţi atunci noi scumpei ţări,
Plutind domol,
Cu privirea-i dăm ocol.
Mulțumiri pentru versuri lui „S66" de la [ Ссылка ]
„Paraşutiştii îmi erau vechi cunoscuţi. Batalionul lor a fost multă vreme în subordinele mele, în cadrul Centrului de instrucţie al aeronauticii şi numai de câteva luni trecuse la Flotila de aerostaţie din fortul Pantelimon. Cât timp au stat la unitatea comandată de mine la Pipera, am tot avut de furcă cu ei... fiindcă erau mai năzdrăvani decât aviatorii mei. Instrucţia şi educaţia lor de paraşutişti încurajau iniţiativa, originalitatea în luptă, trucurile, şireteniile, abilitatea, curajul fără margini... dar cu tinereţea şi exuberanţa lor unii dintre ei duceau calităţile acestea şi în viaţa de dincolo de cazarmă, într-un mod care nu mai semănau a virtute. Deşi aparţineau de Flotila de aerostaţie, paraşutiştii au rămas să-şi ducă activitatea aeriană tot pe aerodromurile centrului nostru de instrucţie. Iar acum, în împrejurările acestea deosebite, aveau ocazia să ne arate faţa cea bună a pornirilor lor năbădăioase ca luptători tereştri, si-i vedeam că-s gata să ne dovedească pe dată cât sunt de instruiţi. Specializaţi în multe procedee de luptă, pregătiţi şi antrenaţi până la desăvârşire, mai cu seamă pentru lupta apropiată, fiecare din ei trebuia să ajungă o „personalitate luptătoare” - aşa cum le cereau pe bună dreptate comandanţii lor. Adică, fiecare paraşutist trebuia să ajungă la aşa un nivel de instruire încât să poată rezolva în luptă orice problemă, orice incident, sigur, imediat şi perfect, fără să mai aştepte ordinul sau îndrumarea şefului său !" comandor ANTON MARIN /"ARIPI ÎN FURTUNĂ"
