COLINDĂM DESCULȚI
de Eliana Popa🎄✨

Nu mai picură în suflet flori de Leru-i Ler,
Steaua ce-a vestit pe Domnul s-a ascuns în cer.
Fiindcă ieslea-i zăvorâtă, temnicerii-s mulți
Leru-i Ler, pe-un colț de cer, colindăm desculți.

Casele ni-s zăvorâte, stăm precum ocnașii
Colindăm desculți spre iesle să ne-ascundem pașii.
Și în loc de scutecele, dalbe-mărgărit,
Temnicerii noștri, Doamne, zeghea Ți-au gătit.

Leru-i Ler, Leru-i Ler nu se mai aude.
Unde sunt colindătorii, unde-s, Doamne, unde?
Și-au făcut în suflet iesle pentru Pruncul Sfânt,
I-au țesut din flori de lacrimi, acoperământ.

Leru-i Ler, Leru-i Ler, magii nu mai vin,
Să aducă-n dar tămâie cu miros de crin,
Temnicerii stau de strajă lângă ieslea sfântă,
Iar Irod și-a pus soldații, săbiile s-ascută.

Plânge Maica-n ieslea rece, Leru-i, Doamne, Ler,
Plânsul ei cu plânsul nostru se unesc în cer,
Râd irozii, ca nebunii, lângă munți de-arginți,
Leru-i Ler, colindă-n cer copilașii sfinți.

Pe la case de creștini, cetinile plâng,
Leru-i Ler, pe-un colț de cer, lângă Prunc se strâng
Toate lacrimile țării și-ale-ntregii firi,
Leru-i Ler, pornesc spre iesle, șiruri de martiri.

свернуть