Între ani și între munți, între miile de stele iubite și între oameni frumoși. De sus, de pe prispa Refugiului Săruni vedeam întregul oraș Zlatna. Între ani, orașul strălucea de la artificii, însă nu m-a răpit cum m-a răpit cerul plin de stele, liniștea codrului și marea de nori care înghițea munții încet. Între ani, mă simțeam între două lumi. Lumea de deasupra, pe care cu toții o vedem și lumea mai profundă, pe care puțini o simțim. O lume înecată cu natură, cu suflete hrănite și cu un Dumnezeu.
Suspinând aș vrea să spun să mă uite cineva aici, dar deja aud cum mă cheamă orașul, fuga printre blocuri, micul meu apartament. Muntelui îi promit, ca de fiecare dată, că într-o zi mă voi întoarce pentru totdeauna. El stă în pragul ușii, obișnuit cu ale mele promisiuni. Nu zice nimic, doar așteaptă ca și mine aceea zi.

Instagram: @ximenaiozefina
Muzică: [ Ссылка ]

свернуть