"Avarul" este o comedie extrem de socială a marelui scriitor clasic francez, prin care se pătrunde în interiorul unei familii burgheze din a doua jumătate a veacului al XVII-lea, căruia îi aflam moravurile şi vicisitudinile. Figura centrală, care le domină pe toate, este, evident, cea a lui Harpagon, personaj complex, stăpânit de o zgârcenie nemaipomenită şi de un egoism pe cât de odios, pe atât de ridicol. În jurul său, evoluează cele două perechi de îndrăgostiţi - Élise şi Valere, Marianne şi Cléante - destul de convenţionali prin atitudine şi limbaj. Mult mai pitoreşti, mai reliefaţi sunt La Fleche, valetul lui Cléante, şi mai cu seamă jupânul Jacques, bucătarul şi vizitiul avarului. Acţiunea se petrece la Paris.

Cei doi copii ai lui Harpagon s-au îndrăgostit: Cléante îi mărturiseşte surorii sale, Élise, marea iubire pentru Marianne, fiica unei văduve destul de strâmtorate din apropiere. Élise, la rândul ei, este îndrăgostită de Valere, fiu rătăcit al unei familii bogate, care chiar îşi caută părinţii atunci când a întâlnit-o. De dragul său şi-a ascuns identitatea şi s-a tocmit slujitor al tatălui ei. Pentru a căpăta încrederea suspiciosului avar, îi laudă fără încetare bunul simţ şi cumpătarea, aprobându-i iniţiativele cele mai absurde. Deşi amândurora dragostea le este confirmată, Élise şi Cléante nu sunt tocmai fericiţi, căci ştiu că zgârcenia tatălui său nu le va permite niciodată să se căsătorească după pofta inimii.

Norocul pare însă să-i surâdă lui Cléante: Harpagon îl cheamă să-i ceară părerea chiar în privinţa Mariannei, vrând să ştie dacă fiul său o găseşte potrivită pentru o soţie. Fireşte că tânărul îi face portretul cel mai încurajator, totuşi Harpagon întrebase pentru sine, căci s-a decis să-şi ia o soţie tânără şi cuminte. "Fără să fie prea egoist", fiului său îi rezervase deja o văduvă bogată, în vreme ce Élise se va căsători cu bătrânul Anselme, care nici nu cere zestre.

свернуть