#constantinchirita #carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturionline #ciresarii #roata #noroc #roatanorocului #dragoste #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio

Cum ajunseseră cireşarii în orăşelul D....? Nu e foarte greu de răspuns. Mai întîi
orăşelul nu era foarte departe de fratele lui, destul de geamăn, în care trăiau cireşarii.
Apoi, aşa cum se întîmplă deseori, unul dintre locuitorii orăşelului D. avea rude în
orăşelul cireşarilor. Apoi, cel care avea rude avea şi o fată care se numea Ioana, dar asta
n-ar fi însemnat nimic, dacă Ioana n-ar fi fost verişoara lui Dan şi dacă, în sfîrşit, Dan n-
ar fi primit o scrisoare de la ea prin care era invitat împreună cu prietenii lui "oricîţi ar fi,
chiar douăzeci", deşi ştia ea bine că sînt numai şase, pentru cîteva zile, spre sfîrşitul
vacanţei, în orăşel. De ce, spre sfîrşitul vacanţei? Pentru că se deschidea bîlciul de pe
malurile Căprioarei, care "nu-şi are pereche în ţară" şi pentru că se puteau face plimbări
frumoase într-o poiană tăinuită în care "se bănuieşte că ar exista nişte ruine misterioase,
chiar de pe timpul..." ― dar urma o scuză pentru că "nimeni n-a reuşit să stabilească
vechimea lor cu precizie".
Cireşarii ceilalţi, cu excepţia lui Tic pe care-l atrăgea grozav bîlciul, într-adevăr
celebru, nici nu voiră să audă despre invitaţia Ioanei. Maria însă nu-şi putea lăsa dragul
ei frăţior singur, aşa că porniră toţi trei spre orăşelul D., unde ajunseseră noaptea tîrziu. Îi
aşteptau: o fată mirată, zveltă şi foarte frumoasă, doi bunici severi ca nişte profesori în
preajma examenelor şi două camere: una pentru Ioana şi Maria, alta pentru Tic şi Dan.
Cam după jumătate de oră fetele dormeau, iar băieţii săreau geamul (ca să nu deranjeze
anumite persoane mai în vîrstă care aveau alte concepţii despre tinereţe, şcoală şiiarmaroc) şi porneau grăbiţi undeva.

свернуть