„Camera Reginei” simbolizează sfârşitul lucrării de restabilire — perfecţiunea umană.
Un alt punct de remarcat este calea pe care lumea va fi invitată să vină şi să primească viaţă veşnică în Veacul Milenar.
Aşa cum încăperea de sus, cunoscută sub numele de „Camera Regelui”, reprezintă natura divină, iar „Marea Galerie” reprezintă chemarea spre ea, tot aşa cea de sub ea („Camera Reginei”) reprezintă natura umană perfectă, iar calea spre ea ilustrează cărarea spre viaţă în care lumea va trebui să umble ca să atingă perfecţiunea umană în timpul Mileniului. Ambele aceste căi şi ca atare ambele aceste rezultate finale au fost deschise şi făcute posibile prin jertfa de răscumpărare pe care Mijlocitorul a dat-o în folosul tuturor: totul fiind indicat convingător în Piramidă prin „aspectul de explozie” care a deschis gura „Fântânii” şi a dat acces spre cele două pasaje (intenţionate să simbolizeze chemarea Bisericii acum, care conduce la natura divină, şi chemarea lumii în timpul Mileniului, care conduce la restabilirea perfecţiunii umane).
Astfel Marea Piramidă, în armonie cu Scripturile, declară că „Hristos ... a adus la lumină viaţa [restabilirea la viaţă umană, reprezentată în cea denumită „Camera Reginei”] şi neputrezirea [natura divină, reprezentată în cea denumită „Camera Regelui”], prin Evanghelie” — veştile bune ale răscumpărării. 2 Tim. 1:10.
Singura cale de acces spre „Camera Reginei” sau spre „Marea Galerie” a fost „Fântâna”, „Primul Pasaj Ascendent” fiind la origine de netrecut din cauza „Dopului” de granit. Astfel „Martorul” de piatră mărturiseşte că prin Chemarea Legii sau Legământul Legii nimeni din rasa decăzută n-a putut ajunge nici la viaţă (viaţa umană), nici la nemurire (natura divină). Deşi „Primul Pasaj Ascendent” a fost o cale, totuşi nimeni n-a putut merge pe el. Tot aşa Legământul Legii a fost o cale de trecere spre viaţă, dar din cauza slăbiciunii cărnii nimeni n-a putut umbla în el, aşa încât să ajungă la viaţa oferită (Rom. 3:20). Crucea, sacrificiul, răscumpărarea este astfel special marcată prin acest „Martor” de piatră, întocmai cum în Scripturi este mai accentuat marcată decât orice alt aspect al planului. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, a spus Isus. „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu [înainte de toate]: că Hristos a murit pentru păcatele noastre”, a spus Pavel (1 Cor. 15:3). „Fântâna [reprezentativă a ((369)) sacrificiului şi învierii lui Cristos] este singura cale spre viaţă şi nemurire”, spune Marea Piramidă.
Pasajul spre „Camera Reginei” este scund şi călătorul trebuie să-şi plece capul în smerenie la cerinţele lui. Cărarea dreptăţii a fost întotdeauna una de smerenie şi aşa va fi şi în Mileniu, când tuturor li se va cere să se aplece la reglementările stricte ale Împărăţiei lui Cristos. El va domni cu un toiag de fier (Apoc. 2:27). Atunci El va face din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb; şi pentru măreţia şi puterea Sa va trebui să mărturisească orice limbă, iar la conducerea şi legea Sa va trebui să se plece orice genunchi; astfel încât în Ziua Sa cei smeriţi şi drepţi, şi numai ei, vor înflori. Isa. 28:17; Rom. 14:11; Ps. 92:12, 13.
„Camera Reginei” simbolizează sfârşitul lucrării de restabilire — perfecţiunea umană — prin aceea că ea are şapte feţe, socotind podeaua o faţă şi tavanul două feţe, aşa cum este arătat în schiţă. Cărarea spre ea spune aceeaşi istorie a numărului şapte sau a perfecţiunii, căci podeaua este mai joasă pe o şeptime din lungimea ei. Şi nu numai că numărul şapte este un simbol general al perfecţiunii şi al completului, ci este în mod special sugestiv în acest context, deoarece Veacul Milenar este a şaptea mie de ani din istoria lumii şi unul în care trebuie atinsă perfecţiunea de către aceia din omenire care vor vrea şi se vor supune.
