Discuția despre existența unei bucătării românești și specificul acesteia a animat – ba chiar inflamat – spiritele de multă vreme. Nu de puține ori, chestiunea a fost abordată din perspectiva unicității preparatului, a demonstrării originii sale ori după instinctele individuale. Scopul acestui documentar nu este căutarea unor origini mitologice ale mămăligii ori a autorului mititeilor, ci de a oferi o prezentare schematică a factorilor geografici, istorici și culturali care au format identitatea gastronomică a românilor și de a individualiza gusturile care au făcut carieră pe mesele de aici, așa cum le-au descris etnografii, gastronomii, istoricii și – desigur – cum le preferăm și noi.
Discuția a pornit de la alimentele intrate mai recent în preocupările noastre culinare, având următorul cuprins:
PARIZER – adaptări ale gastronomiei la penuria de alimente din perioada socialistă;
BULZ - unicități ale bucătăriei ciobănești și preparate recunoscute;
CIORBĂ DE BURTĂ - influențe ale bucătăriei orientale asupra gastronomiei românești;
CIORBĂ RĂDĂUȚEANĂ - apariția rețetei și alte influențe în bucătăria moldovenească;
CIORBĂ DE FASOLE - bucătăria țărănească, necesități și ingrediente caracteristice;
MITITEI ȘI CÂRNAȚI - tipuri de carne specifice bucătăriei românești, cerințe de consum și influențele balcanice
Bibliografie:
BACALBAȘA, Constantin, „Dictatura gastronomică”;
BĂRBULESCU, Constantin, „România medicilor”;
CLAUDIAN, Ioan, „Alimentația poporului român”;
CONSTANTINESCU, Mircea, „Cum îndemult odinioară bucureștenii petreceau”;
COSCO, C., „Când era bunica fată...”;
DOBRESCU, Maria, „Bucătăria modernă”;
KOGĂLNICEANU, Mihail; Negruzzi, Costache, „Carte de bucate boierești”;
NICOLAU, Aurora, „Plăcerile păcătoase ale gastronomiei”;
PÎRJOL, Florina Elena, „Ce mănâncă mahalaua: portret al periferiei în proza românească”;
ROMAN, Radu Anton, „Bucate, vinuri și obiceiuri românești”;
STOICA, Octavian, „De-ale gurii din bătrâni”;
TEODOREANU, Alexandru O. (Păstorel), „De re culinaria”;
TEODOREANU, Păstorel, „Gastronomice”;
