#sandrabrown #carti #cartiinromana #lecturiaudio #lecturionline #sandra #brown #edenpass #celebritate #dragoste #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio
Bowie îşi ridică gulerul jachetei şi se lipi de zidul exterior al casei. Acoperişul îl mai proteja puţin de ploaia nemiloasă. Era ud leoarcă. Nici el nu ştia de ce venise la casa Tackett la ora aceasta din noapte şi stătea acum în ploaie. Trebuia să fi fost acum în faţa televizorului cumpărat la mîna a doua. Rulota închiriată drept locuinţă avea puţin confort, dar măcar era uscată.
Oricum ar fi fost vremea, el nu avea ce căuta acum aici. Sănătatea lui Jody Tackett era o problemă intimă de familie. Ei nu suportau intruşii curioşi. Şi totuşi, raţiunea nu-i afectase hotărîrea de a veni aici; simţise că trebuia să vină. Cînd venise a observat că Lincoln-ul lui Keiy era plecat, ca şi maşina lui Janellen. Îşi parcă maşina în spatele garajului, aproape că o ascunse. Singura maşină din faţa casei era a menajerei. Nu consideră că ar fi trebuit să-şi anunţe prezenţa. Ce să-i spună el menajerei? Să zicem că ar fi spus adevărul - că era îngrijorat de domnişoara Janellen. Probabil că atunci menajera ar fi vrut să ştie de ce îl interesa şi el ar fi trebuit să-i spună că nu era treaba ei, iar ea i-ar fi alungat de pe proprietatea privată. De aceea stătea acum în umbră ud pînă la piele. Nu putea să justifice prezenţa lui acolo. Ştia un singur lucru, trebuia să aştepte. Ba mai mult, avea de gînd să aştepte exact acolo unde stătea acum, chiar dacă vremea ar fi devenit iad, pînă cînd s-ar fi convins că domnişoara Janellen era bine.
Nu se mai văzuse cu ea din după-amiaza aceea, cînd s-au sărutat şi ea i-a făcut uluitoarea declaraţie de dragoste. Bineînţeles, că nu a luat-o în serios.
S-a întîmplat ceva cu ea atunci - poate că a bătut-o soarele în cap sau poate că a luat pastile pentru alergie şi era tulburată. Probabil că după aceea ar fi vrut să îşi taie limba.
Pentru că înţelegea oamenii care dădeau drumul la vorbe fără să gîndească, a evitat-o pe Janellen şi a scutit-o de stînjeneala de a-i oferi scuze pentru comportarea ei bizară. Categoric şi ea l-a evitat.
Şi, totuşi, nu se puteau feri unul de altul la nesfîrşit. Mai devreme sau mai tîrziu tot se vor ,întîlni, aşa că puteau foarte bine să se întîlnească astă seară. El nu putea face nimic privind sănătatea mamei ei, dar o putea ajuta să se elibereze de griji. O putea asigura că el nu va profita niciodată de nişte cuvinte spuse printr-o întîmplare, din motive obscure.
La capătul aleii apărură două faruri de maşină. Stomacul lui Bowie tresări reflex cînd maşina se apropie de casa Tackett. Bowie se lipi de perete nedorind să fie văzut pînă nu era sigur că era maşina lui Janellen. Keiy purta un pistol Beretta sub scaunul şoferului, lucru ştiut de toată lumea. Dacă era văzut, l-ar fi considerat un hoţ şi ar fi tras înainte de a pune întrebări.
Farurile a căror lumină era estompată de ploaie se apropiau încet. Bowie recunoscu maşina lui Janellen. Ea parcă şi fugi spre uşa din spate. Cînd o deschise, uşa scîrţîi. Era pe jumătate intrată în casă cînd el o strigă încet.
Speriată, Janellen se întoarse. Ploaia îi spăla chipul palid.
— Bowie! Ce Dumnezeu faci aici?
— Te simţi bine?
— Eu, da, dar tu eşti ud pînă la piele. De cîtă vreme stai aici? Hai, intră.
— Nu, am să plec acum. Ştia că este o figură jalnică. Am vrut doar să ştiu că eşti bine; am auzit ce s-a întîmplat de dimineaţă. Se spune că doamna Tackett este foarte bolnavă.
— Din păcate aşa este.
Janellen împinse uşa şi insistă ca el să intre. Fără tragere de inimă, Bowie păşi înăuntru, dar rămase lîngă uşă.
— Scoate-ţi haina. Şi cizmele. Eşti ud tot.
— Nu vreau să te agiţi.
— Nu mă agit. Să văd ce face mama şi s-o trimit pe Maydale acasă apoi mă întorc şi fac puţină cafea. Străbătu bucătăria întunecoasă, dar cînd ajunse la uşă se întoarse. Să nu cumva să pleci.
Lui Bowie i se umflă inima de bucurie încît abia mai putea respira. Nu ţipase, nu îl certase cînd l-a văzut. Semn bun. Acum aproape că îl rugase să nu plece.
