Vă rog să activați subtitrarea în românește! - Please turn ON English subtitle!
Situată la câțiva kilometri nord-est de Câmpulung, în apropierea drumului care prin Pasul Rucăr-Bran unește Transilvania de Muntenia, Nămăiești este una din cele mai renumite, mai înfloritoare și mai căutate mănăstiri din zona Muscel. Ea, alături de Cetățuia Negru Vodă și de Corbii de Piatră, face parte din triada mănăstirilor constituite în jurul unei străvechi biserici rupestre și a cărei început se pierde în negura istoriei. Deși posibil întemeiată în secolul XIV, cele mai vechi documente care o amintesc sunt sunt hrisoavele din 1503 și 1547 ale domnitorilor Țării Românești, Radu cel Mare şi Mircea Ciobanul. Legendele coboară pe scara timpului, amintindu-l drept ctitor pe Negru Vodă (la fel ca la Mănăstirea Cetățuia), ipoteticul întemeietor al Țării Românești, ba chiar mai departe, ajungând în vremea dacilor. Mănăstirea Nămăiești are un dublu hram: „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” și „Izvorul Tămăduirii”. Dacă înițial a fost mănăstire de călugări, din prima parte a secolului XIX a devenit mănăstire de maici (monahii). Se intră în biserică printr-un pronaos zidit în 1843, după care intrăm în partea rupestră aproape circulară și în care naosul este separat de altar, la rândul său având o fereastră care străpunge stânca. Naosul și altarul nu sunt pictate (comparativ cu Cetățuia și Corbii de Piatră), motivul fiind probabil roca poroasă care nu a permis acest lucru. În schimb, naosul este împodobit de frumoase icoane dintre care una excepțională care a dus faima mănăstirii. Este o icoană foarte veche, făcătoare de minuni, reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul Isus. Conform legendei, în diverse variante nu foarte deosebite, icoana ar fi fost pictată de de însuși Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca și ar fi ajuns aici adusă de Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul poporului român. Apoi, legat tot de înființarea bisericii rupestre, legenda spune, iarăși în diferite variante, că Maica Domnului a apărut în vis la unul sau la trei ciobani, călăuzindu-i spre grota unde se afla icoana Sa, sau arătându-le unde să sape în stâncă pentru a găsi icoana Sa adevărată. Icoana a fost ferecată în argint la 1798, litografiată în 1871 și restaurată în 2004 după modelul celei de la Mănăstirea Vatoped de pe Sfântul Munte Athos, fiind poleită în aur și bătută cu pietre prețioase. De-a lungul timpului, această icoană a devenit obiect de referință a mănăstirii, de închinare și de pelerinaj pentru credincioși.
Una din frumusețile speciale ale mănăstirii și care nouă ne-a plăcut foarte mult, este Muzeul Etnografic înființat în 2013 de maica stareță Ana Lucia Nedelea pe baza colecției personale de costume populare. Sunt circa 150 de costume, unele vechi de peste 150 de ani, care îmbracă manechine dând viață unor scene complexe care reconstituie o parte din viața satului muscelean și a mănăstirii.

свернуть