Existau mulți bolnavi în Ierusalim însă la Betesda boala era instituționalizată, înregimentată. Betesda era o comunitate aflată la granița între real și imaginar în sensul că pe cât de reală era problema pe atât de imaginară era rezolvarea. Oamenii vor ca Dumnezeu să intervină însă doar în perimetrul strâmt al paradigmei lor, în scăldătoarea lor ideologică unde sălășluiesc netulburate mituri, conspirații și legende, alături de credințe, ritualuri și doctrine. Dacă Dumnezeu nu le confirmă această realitate atunci se pot descurca, foarte bine, și fără El. Pentru că la Betesda nu adevărul este important ci certitudinea. Surpriza apare atunci când Dumnezeu însuși vine la Betesda, însă altfel de cum era așteptat.

свернуть