În zona de protecție a persoanelor cu handicap, statul roman este corijent de mai bine de 30 de ani. Chiar dacă ajutorul financiar a mai crecut în timp, în zona conceperii de programe speciale, de ajutor prin intermediul terapiilor de recuperare, autoritățile sunt tot în stadiul de “cunoștem situația, analizăm și vom vedea ce se poate face”. În realitate, persoanele cu dizabilități, familiile lor, nu au nicio perspectivă pentru momentul în care vor deveni adulți și ar trebui să li se dea șansa să fie parte integrantă a acestei societăți. Ce face concret statul pentru copii cu autism, de exemplu, aflați în materialul următor.

свернуть